10 Octombrie, 2025, 07:55:10 p.m.
Totul despre Iubire

Autor Subiect: Despre pasiune  (Citit de 7664 ori)

0 Membri și 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

26 Ianuarie, 2007, 08:20:17 p.m.
Citit de 7664 ori
Offline

Just


"Pasiunile conduc pe acei care se avanta cu ardoare pe calea incelepciunii;ele sint acelea care ii indeamna sa indeplineasca indatoririle virtutii si le inspira gandul si dorinta de a face binele."

                                                                                                                   Erasm din Rotterdam

 Sunt pasiunile toate buna in natura lor?Trebuie sa pastram masura in acest vartej al pasiunii sau pur si simplu o lasam sa se dezlantuie?Exista pasiuni fara de excese? :)
And I promise forever ...
"White dove Fly with the wind Take our hope under your wings For the world to know That hope will not die..."

24 Februarie, 2008, 11:32:42 p.m.
Răspuns #1
Offline

Semiramis

Global Moderator
atât timp cat pasiunea nu pică în patimă, este bine. dacă este însoţită de virtute, efectele sunt nobile. iar dacă peste toate acestea apare înţelepciunea, succesul este garantat.

Whatever happens, happens for a reason!
Orice se intampla, se intampla cu un scop!

25 Februarie, 2008, 01:34:50 p.m.
Răspuns #2
Offline

Lady Allia



Pasiunea poate fi o pereche de aripi care sa ne ajute sa zburam departe frumos si linistit sau poate fi abisul care sa ne atraga catre propria pierdere a identitatii nosatre sufletesti, morale, spirituale.
Ca in orice si in pasiune trebuie sa stim administra "doza" corecta altfel devenim asemeni cautatorilor de aur - ajungem sa "ucidem" totul in jur pentru scopurile noastre.

17 Iulie, 2008, 10:00:45 p.m.
Răspuns #3
Offline

Lorelei


In momentul asta pasiunile mi se par bune in sine, fie si numai prin faptul ca aduc cu ele o intensitate a trairii pe care cu greu o intalnim altfel. Poate numai in dragoste, uneori, rar, daca avem noroc.
Amintirile au un singur cusur: ne viziteaza in fiecare zi.

08 August, 2008, 12:08:41 p.m.
Răspuns #4

ARIDANA

Vizitator
Pasiunile mi se par bune de fiecare data si in orice..."domeniu".In dragoste mai ales,eu incep si termin totul cu pasiune,nu cu patima...In urma patimei ori innebunesti,ori consumi tot ce traiesti si transformi in cenusa.Mai demult,imi placea sa spun ca renasc din propria cenusa de fiecare data,ma refeream la amintirile mele,si bune si rele,care ma ajutau sa merg mai departe.Acum,odata cu varsta,am inceput sa triez,nu mai car totul dupa mine,precum melcul cochilia,mai "ingrop" o parte din amintiri in uitare.
Deci,pasiunea in dragoste este buna,daca nu o duci la extrema patimei,asa cum faceam eu odata,m-am lecuit insa,sunt destule alte lucruri in care ,a pune pasiune,oricat de mici ar fi, nu e ceva rau.Asa cred eu. :-*