Pasiunile mi se par bune de fiecare data si in orice..."domeniu".In dragoste mai ales,eu incep si termin totul cu pasiune,nu cu patima...In urma patimei ori innebunesti,ori consumi tot ce traiesti si transformi in cenusa.Mai demult,imi placea sa spun ca renasc din propria cenusa de fiecare data,ma refeream la amintirile mele,si bune si rele,care ma ajutau sa merg mai departe.Acum,odata cu varsta,am inceput sa triez,nu mai car totul dupa mine,precum melcul cochilia,mai "ingrop" o parte din amintiri in uitare.
Deci,pasiunea in dragoste este buna,daca nu o duci la extrema patimei,asa cum faceam eu odata,m-am lecuit insa,sunt destule alte lucruri in care ,a pune pasiune,oricat de mici ar fi, nu e ceva rau.Asa cred eu.
