Fără supărare, dar sunt dezolat! O să încerc un dicționar explicativ, necesar probabil unei părți a neamului... aceea a impostorilor de tot felul, care nu știu că ”tur” este-o plagiatură a lui ”cur”, ”munca” în stil românesc este o strâmbătură a muncii responsabile, de tip occidental, este un plagiat nereușit și mâncăm de pe urma nemților, că nu avem nici măcar o copie de Versailles, că ne-am umplut de secole burți și pungi, luându-ne capetele așa-ntre neamuri și arzând conacele, ca și cum ele ar fi fost vinovate de nedreptăți, copiind cele mai hidoase nații... revoluționare (până și rușii pe care i-am copiat în comunism și-au păstrat mărețe arhitecturi!?), c-am dat dovadă de lipsă de caracter păcălind aliatul și-n războaie și-n afaceri (și astăzi!), plagiind curvele, că plagiem hidos sensul sublim și pur al schimbării, plagiind-o cu o mocirleală perinițească de pupături transpartiniciste, plagiat de favele, că adepți, probail nu știu, ca autoarea comentariului, nu recunoaște plagiatul grosolan al lui her Năstase în simulacratura de sinucidere orchestrată fără nicio rușine, plagiind până și plăcuta consonanță din copilărie a cuvântului ”mătușă”, că acum cu un plagiator de deputat ales (în fond niciodată ales, pentru că alții l-au devansat în voturi!), unul care plagiază, ca de altfel o bună parte a corpului didactic din țară, calitatea de pedagog, profesor, educator, care plagiază nereușit sfântul liberalism, și acum plagiază rolul de președinte al unei națiuni, braț la braț cu inventatorul autohton al plagiatului la înaltă scară academică, cuplul ”homo nihillis” Ponta-Crin, trăncănitorii cutumieri ai nației, de pe toate hârtiile și sticlele, care din oratorie pragmatică au transformat-o, plagiind-o, în trăncăneală, nu recunoști plagiatul de dictator de tip african sau sud american care ți-a plagiat 50 de ani, cu academicianca lui, ce înseamnă o adevărată conducere supremă, luându-i parte prin lene și scuzele neînțelesului, ca și acum, că nu știi despre ce e vorba, bruma de avere națională de acum, bazată numai pe șpăgărăi și tunuri, despre care crezi că-ți este o vistierie, nu un plagiat a ceea ce ar trebui să fie... Și pentru toate, am fi capabili, unii dintre noi, nu spun cine, să invoce ”nebunia” drept scuze pentru tot!
Regret că m-am obosit în atâtea explicații, care oricum sunt convins că nu vor fi... înțelese!
Subiect: Plagiat (Citit de 2082 ori)
