ne cunoscuseram exact de noul an.eu l-am observat de la inceput.sala in care dansam,pe la ora 2 dimineata se golise si nu au mai ramas decat 4 persoane:eu si prietena mea,el si inca un tip.astel am reusit sa intru in discutie cu el.mi s-a intiparit atat de repede in minte incat si dupa o saptamana ma gandeam l el.in scurt timp am inceput scoala si am aflat ca avem ceva prieteni comuni,care ne-au aranjat o intalnire.in cele din urma am reusit sa il cuceresc.nu mi-am dat seama ca voi putea face o persoana sa fie atat de indragostitade mine.de ziua indragostitilor,i-am pregatit o surpriza ce mi-a spus ca nu o va uita niciodata.surpriza am realizat-o cu ajutorul unei prietene.am decorat apartamentul cu lumanari ,am pregatit o cina romantica in doi(profitand de lipsa parintilor). l-am impresionat atat de tare incat nici nu a mai stiut ce sa spuna,a ramas fara cuvinte intreaga noapte.dar dupa 2 saptamani eu mi-am dat seama ca nu mai vreau sa fim impreuna,si l-am facut fara sa vreau sa se indragosteasca de mine.si iata ca dupa ce a trecut mai bine de un an de cand ne-am despartit,el inca mai tine la mine.chiar zilele trecute ne-am intalnit in discoteca si imi spunea ca sunt frumoasa....senzuala chiar.el va avea intotdeauna un loc in inima mea,dar de frica de a nu-l face sa sufere din nou,prefer sa nu-i spun ca ma simt putin atrasa de el.poate atunci eram prea mica sa stiu aprecia un baiat cum trebuie.deabia acum mi-am dat seama ca merita cu adevarat.dar prefer sa ramanem amici...pt cat timp...asta doar Dumnezeu stie.oricum daca va incerca sa fim din nou impreuna,il voi ruga doar atat:sa ma faca sa-l plac asa de mult cum ma place el pe mine,pt ca e printre putinii baieti care merita sa fie iubiti cu adevarat!...desi sunt sigura ca asta nu se va intampla...pt ca la despartirea noastra mi-a spus ca oricat va suferi,decat sa ma faca sa stau cu el din mila,prefera sa sufere singur,sa incerce sa ma uite.