Poveste cu "linghispir"

[minerva]

Eu in satul asta m-am nascut fata draga. Gospodari…
Imi aduc aminte, intr-un an de Ziua Recoltei, a venit taman pentru noi, de la oras, unul c-un “linghispir”. Mare minune! L-a montat in poiana, la 4-5 km de case.
S-au dat copii, s-au dat muierile… Apai noi cu treburile campului, fiecare-si cata seara de drum mai repede pe la Carciumaru’. In ultima zi abia, ne-am dus si noi cu femeile in poiana. Mancat, baut… ca la zile mari. Intr-un tarziu ele s-au dus cu plozii spre casa... iar noi, ca barbatii deh...
Soarele era la apus de ceva vreme si numa ce-l auzim pe Micanicu (tractoristu', bun baiat, priceput):
-Fratilor nu bagam si noi un leu la linghispiru ala ca prea m-a facut curios femeia cica s-a simtit ca un fulg in bataie de vant cand a ametit-o.
Sa fi fost aerul, sa fi fost rachiul... Ne-am dus. Am luat cu noi rachiul si ne-am dus.
Manuitorul please probabil de multisor si nu mai era nimeni la lanturi dar ideea salvatoare tot tractoristu’ a dat-o si zau ca l-am crezut:
-Ma asta-i motor de tractor, merge tot cu zeama ca al meu, urcati si de nu-l pornesc…
Ne-am urcat toti in lanturile cele si Micanicu s-a tinut de vorba. Si cum se invartea roata la inceput usurel… a urcat si dansul cu noi sa simta cu cei dintai barbati senzatia.
A fost bine zau! Am gatat rachiul… si numa ce-l auzim pe unul din inteleptii campului:
- M-am datara in linghispiru asta, cat despre fulg… simt bucatele in zbor catre gat asa ca zic mai bine ne-om opriii…
Ca loviti…cu mic, cu mare (ca tot aveam cam o duzina de mici fiecare in stomac) ne-am pomenit ca dreapta-i vorba cu zborul spre gat.
-Opresteee Micanicule linghispiru’, opresteee!
Opreste, opreste dar cum sa faca asta? Sa sara... slabe sperante, asa ca ne porniram pe zbierat: Marie, Lenuta, militianule, muieri, doctor, popa, primar… moasa a fost strigata

Dimineata, cum le era obiceiul, femeile au luat drumul campului catranite nevoie mare ca nu si-au vazut barbatii dar si dornice a cere socoteala… Si cum mergeau ele catre camp numai ce zaresc atarnati in lant, unii cu grija sticlei de multa vreme golita, altii doar cu visele de zbor…barbatii satului.
Sa ne fi rotit o ora, doua…cine sa numare atunci…
Eu in satul asta m-am nascut fata draga. Gospodari…

2003-12-14