Tinand cont ca eu consider ca acest subiect este unul intim, care in mod normal priveste cele doua persoane implicate, tinand cont ca acest pas este ceva frumos, care in mod normal ar trebui sa fie reciproc...atunci mai mult ca si sigur ar fi magic......nu stiu ce caut eu in acest topic, dar cred ca vreau sa impartasesc cu voi ideea ca si cei de "moda veche" aveti dreptate si cei de "moda actuala".
Sunt de acord cu ideea Dianei ca daca sotul nu merita acest "cadou" unic atunci cine sa il merite, dar cine te asigura draga mea ca omul pe care il iubesti cel mai mult pe lumea aceasta va deveni sotul tau? Si daca printr-o intamplare dezastruoasa...se intampla ceva cu el exact inainte de nunta...nu vei regreta in viata asta ca te-ai legat de acest aspect al castitatii si nici macar aceasta amintire frumoasa nu o ai cu el? Eu cred ca as regreta toata viata!
Apoi...mai vreau sa intreb ceva ! Casatoria de obicei vine la varsta de 23-25 sau chiar mai multi ani...rare sunt casatoriile si mai timpurii...in aceste conditii...eu ii daruiesc sotului meu cadoul...el ce imi daruieste? Poate sunt absurda pentru multi, dar nu este normal oare atunci cand tu stii ca ai trecut peste toate dorintele tale interne, ca te-ai pastrat pentru cineva anume...sa nu te doara enorm ca devii o "alta" pe lista lui ?! E drept ca esti ultima, dar totusi esti o "alta" !!! Daca eu sunt casta...sa fie si el! Dar de cele mai multe ori nimeni "nu iti ridica statuie" ca ai fost virgina...si pana si in ochii lui de multe ori asta nu inseamna nimic! Rari sunt barbatii care apreciaza acest aspect, dar este adevarat ca exista !
Sper doar pentru toate fetele care stiu sa aprecieze acest aspect al castitatii si pentru care virginitatea este ceva deosebit...sa aiba parte de un barbat care sa aprecieze ceea ce le va fi daruit, deoarece intr-adevar este ceva unic care nu se poate darui de doua ori in viata! Sper sa fiti iubite si tratate ca niste printese si noaptea aceea sa fie magica pentru voi!
Si eu cred in iubire...offf, daca eu nu cred atunci nu stiu cine mai poate sa fie atat de "aerian" ca si mine..., dar vreau sa spun ca nu intotdeauna prima iubire este si marea iubire, iar atunci cand realizam asta este...DUREROS...DISPERANT...te ingenuncheaza !
Eu am fost de moda veche..., dar daca ar fi sa am o fata acuma i-as spune doar atat: atunci cand sufletul tau iubeste cu adevarat si simti ca acest sentiment este reciproc, atunci cand te simti pregatita din punct de vedere emotional, sufletesc si fizic..., iar persoana de langa tine te trateaza ca si pe o printesa...fa ceea ce simti tu de cuviinta sa faci deoarece fiecare simtim absolut orice in viata diferit si special !
La urma urmei sunt doua feluri prin care ajungi sa iti pierzi virginitatea: consumata printr-un act sexual banal si obisnuit, fara artificii, fara sensibilitate....sau printr-un act de dragoste care implica un act sexual ! Ca si in aproape orice legat de om...dragostea este cea care va decide sau...nu?!