Cronicile mele .... extrase scurte

[Lord_Saladin]

 Apai de cand nu mai am iubire in viata, timpul m-i se pare ca se scurge fara vreun sens anume... pur si simplu,simt ca imi pierd orice perspectiva de viitor. Mai tin minte cum in alte dati urmaream si zborul pasarilor, caderea frunzelor, vuietul vantului, caderea ploii,  cautand sa deslusesc vre-un mesaj de la ea... cautam sa ii vorbesc despre credinta... dar ea era cam necredincioasa.... ma rugam in secret cand am fost la ea... oricum, pentru ea a te ruga insemna a fii fanatic religios... .
 Sunt constient ca nu a fost ea cea potrivita... nu pot sa o judec, nu pot sa o urasc... pana acuma nu de mult, o iubeam... dar eu sunt frate al suferintei, si sunt obisnuit cu asa ceva... .
 Mi-aduc aminte de vechile mele ideale... am tinut mult odata la ele, dar am ajuns a le ura din cauza ei.... ea era altfel, nu era precum acel ideal al meu... am fost intelept ca i-am ascuns asta... poate ca totusi am fost pentru ea mai mult decat o simpla jucarie de satisfacut poftele... si poate ca as fii ranit-o.... poate ca am ranit-o....nu, nu am ranit-o ! Cand a doua zi cauta sa simta "fluturasi in stomac", si "senzatiie de plutire".... nu, nu m-a iubit... .
 Ma intorc la vechile-mi ideale... .Sunt mai matur acum, acum poate ca am mai multa putere sa m-i le realizez... .Dar ma deranjeaza ca nu vad nimic in fata mea... nu vad absolut nimic...
 Ma bucur ca am fost in stare sa revin pe lovetime... prieteni buni, oameni cumsecade, sensibili... La urma urmei, prietenii au fost in mana mea ca o sabie cu doua taisuri... cu un tais m-au ajutat sa imi croiesc drum prin vicisitudinile vietii, iar cu celalalt tais m-au lovit, fara de voia lor... Lovetime si Elena mi-au ingropat fericirea cu ea, dupa zisele ei... dar nu, nu era ea cea potrivita...
 Ce bine ar fii daca as putea sa nu mai vad atata intuneric in fata mea.... ce bine ar fii... .



 

[DIANA]

"Apai" cand vad ca mesajele tale pe forum incep din noi cu "apai" sa stii ca pentru mine e semn ca revii tu, tipul simpatic si destept si bun pe care il stiam eu. 

[Lord_Saladin]

 Ma bucur, draga mea Diana, ca si tu ma incurajezi...
 O sa continui sa imi scriu aici impresiile si in zilele ce vor veni.
 

[Lord_Saladin]

 Apai dintre toti demonii ce pot chinui un om, cu siguranta ca cel mai urat, mai negru si mai nedatator de speranta este cel al singuratatii , ce loveste cu si mai multa rautate odata ce ai pierdut persoana iubita.
 Cu atat e mai mare tristetea oare cand vezi in jurul tau oameni care sunt fericiti.... nu e egoism, doar dorinta de a fii ca ei... dorinta de a putea privi din nou inainte.
 Nu mai e vorba de ea... nu mai imi pasa de ea... atitudinea ei a indepartat-o de mine... nu as fii fost veac fericit cu ea.... in veac... . Intr-un fel incep sa am si asentimente fata de ea... nu ura, doar dorinta de a nu o fii intalnit-o niciodata... dorinta de a nu fii fost barbatul ei... dorinta de a nu ma fii aruncat manat de ganduri bune , intr-un pat plin de marsavii.
 Nu vad in jurul meu nimic ce sa ma atraga. Ma uit in ochii unei fete oarecare din scoala, ma uit la stralucirea ochilor ei... NIMIC ! Nu mai stiu sa vad bunatate nici chiar intr-un suflet ce se vrea a fii pur. Colegul meu de banca e fericit... e si prieten bun cu mine... incearca sa ma ajute cu sfaturi... el acum crede ca "iubirea iti pica din cer"... si Doamne, e asa de linistit omul acesta !
 Unde sa imi mai gasesc eu linistea asa ??Linistea o poti gasi in bratele iubitei... si la niste prieteni buni.Un Prieten bun e si Dumnezeu... ma gandesc sa mai revin pe la Bodrog, la Manastire. Sa ma mai duc la slujba duminica... ar fii cea mai buna solutie. Acasa numai liniste nu gasesc.... familia clar nu e o optiune pentru a gasi liniste sufleteasca... eventual nervi si scandal... .
 Nu am nici un loc de refugiu... singuratatea ma omoara... am un trecut urat si un viitor neclar... offf....cand o sa mai vina EA, printesa mea, sa ma salveze din gura balaurului ?
 Deocamdata joc "la greu" un joc de strategie... superb... Medieval Total War... m-a fascinat istoria, asa poate ca mai uit ..Joc cu turcii mult... in societatea aceea nu prea exista iubire.... ce,acolo daca te lasa iubita primea nusi` cate lovituri de bici... reciproca si la barbati...  casatorii aranjate... haremuri... iubire defel. Asa imi arat eu frustrarea ce o am fata de iubire in aceste clipe.Sunt suparat pe dragoste. Dragostea m-a pacalit de multe ori.
 Am avut si o batalie misto... mi-am trimis generalul in fata, in fruntea cavaleriei (spahiilor) , sa sarjeze... direct in armata dusmana de vreo 3 ori mai mare... .Imi pare rau ca nu am fost eu personal, si ca a fost doar un joc oarecare... acuma chiar imi vine sa ma arunc in fata unei armate, sa cad... ce face iubirea din om !
 Fapt interesant: in batalie generalul a supravietuit, iar dusmanii au cam luat-o la fuga...
 Poate ca mai e speranta...
 
 

[Lord_Saladin]

 Ce bine e sa ai prieteni adevarati... cu adevarat ca legamantul prieteniei e mult mai de pret decat iubirea...
 Caci iubirea e ca o floare frumoasa ce se scutura la primul vant, dar prietenie e un stejar ce rezista secolelor.
 Elena e asa de deosebita... ea e cea mai apropiata de sufletul meu acum, imi e ca o sora mai mare, care ma ajuta si in care pot sa am incredere  mereu. Imi place sa vorbesc cu ea pe messenger... e ca o oaza de nadejde intr-un ocean de disperare.
 Macar prietenii ii mai am... macar prietenii...
 Nu stiu ce va fii cu viitorul meu amoros... nu stiu... sper ca va fii bine... desi am asa indoieli... pe ea am uitat-o... nu mai imi pasa de ea.... deloc, deloc.
Blestem ziua in care am intalnit-o... 

[friend]

Deci stim unde te gasim cand avem nevoie de tine!

[Lord_Saladin]

Deci stim unde te gasim cand avem nevoie de tine!
 Da, aici e micul meu regat.

[Lord_Saladin]

 Zilele astea ascult mult Goran Bregovici... imi plac melodiile lui... ma ajuta poate sa uit de necazuri... sunt vesele, unele mai triste...
 I-am scris o scrisoare primei mele iubite... hotarasem odata sa ramanem amici, dar am rupt si aceea relatie de amicitie din cauza fostei... a geloziei ei.
Sunt curios ce mai face... nu o mai iubesc, dar imi place sa imi aduc aminte cu nostalgie de acele momente cu ea... eram doi adolescenti, intr-o iubire pura... era pura iubirea pe atunci... .
 N-o mai iubesc, dar regret iubirea pura... mi-asi dori sa am pe cineva pe care sa pot iubi pur... o fata, o femeie cu sufletul curat, nepangarit de lumea asta... dar cred ca visez cam mult.
 Ma uit in jur... multa stricaciune.... la urma urmei, si eu sunt atins de aceasta stricaciune.Toti suntem atinsi de ea, intr-un fel sau altul.
 Elena ma incurajeaza, incearca sa imi dea sperante.... e bine ca am amici ca ea.... ii multumesc pentru asta, desi probabil niciodata nu va afla ca o laud aici, pe acest forum mai ascuns.Adi nu mai da semne de viata... ma gandesc ca poate o fii ocupat... o sa il sun zilele astea.Octavian e indragostit, a cam uitat de mine... sa se bucure el de fericire.... sa-i dea Dumnezeu noroc, ca merita... sa fie toti fericiti... toti prietenii mei.
 Eu am sa continui sa ascult Bregovici...
 

[Lord_Saladin]

 Astazi realmente am pictat de n-am avut noroc... a fost extrem de obositor la scoala...
 Vin acasa pe aceasta vreme bacoviana, si nu gasesc pe nimeni... aici pe forum, latra in gura mare cainii pustietatii...  de cateva zile doar vreo 5-6 posturi noi, dintre care mai mult de jumatate ale mele... .
 Doamne, ce urat e afara...  Ceata de s-o tai cu cutitul, frig de n-ai noroc... ma intristeaza foarte mult aceasta vreme, accentuandu-mi senzatia de singuratate si nimicnicie...
 Inainte exista Ea, fie inger , cum am crezut, fie demon cum am descoperit ca e... acum nu mai exista nimeni.Doar aud latrand in juru-mi cainii pustietatii....
 

[Lord_Saladin]

 Cel mai usor se uita de necazurile amoroase cu ajutorul prietenilor... de aceea ma bucur ca am atatia.
 Cat despre iubire... adeseori ma intreb daca nu cumva caut un ideal imposibil, abstract si inexistent... ma intreb daca nu cumva lupta mea de a gasi aceea iubire pura e sortita unui esec dureros.
 Ma uit in jur... multi se complac in mediocritate.Multi isi pun o masca pe fata ca sa isi gasesca dragostea, iar cand vantul vietii doboara aceea masca si iese la suprafata adevarul, automat urmeaza despartirea.
 In vremea noastra, multi isi pun masti, pentru a intra in tiparul societatii.Multi barbati isi pun o masca care ii face sa para zei in fata iubitelor lor.La fel si multe femei isi ascund slabiciunile, defectele, in fata unor barbati care cauta tot mai mult perfectiunea.
 Nu putem sta cu masca pe fata la nesfarsit... La un moment dat, vantul acesta crud , aspru, uscat si rece al vietii ne va forta sa o dam jos... Si atunci vom aparea asa cum suntem, cu calitati, si cu defecte... vom aparea cu toate defectele noastre in fata celei sau celui pe care iubim.
 Imi doresc pe cineva sa ma iubeasca asa cum sunt... sa imi accepte si partile rele, care le am... nu sunt un zeu... nu am pretentia, si nici nu am dorinta de a fii asa.
 Intr-un fel, in aceasta sectiune a forumului imi dau si eu masca jos... si ma arat cine sunt eu defapt.Si totusi, asa de obisnuit sunt "cu masca", ca ma ingrozesc cand vad ca acest loc este accesibil unei lumi intregi... .
 Dar asta e... cine il cunoaste la urma urmei pe Muzafer ? 

[Lorelei]

Chiar daca e cronica ta si coltul tau de lume, mi-am permis sa scriu si eu aici o vorba-doua. In primul rand cred ca e nevoie de mult curaj ca sa renuntam la masti. Tu ai facut-o macar aici, pe forum, unde - zici tu -"cine-l cunoaste pe piratul Muzafer?". Eu ma bucur ca ai facut-o, poate incet incet o sa incepem si noi, ceilalti. Mai ales ca masca ta cade atat de frumos...

[cv]

Domnisoara Lorelei daca putin colinzi prin zona e un colt de jurnal... ia vezi

[Lord_Saladin]

 Apai ce s-a intamplat astazi a aruncat peste mine nori grei de suparare.... e prea de tot... nu mai pot... urla inima  in mine de n-are noroc.
 Ea... o dadusem uitarii, si o innegrisem in fata unei lumi intregi... de ce? Ca sa o uit mai usor... sa uit suferinta... caci daca o iubeam, doar incercand sa o urasc scapam de imaginea chipului ei, ce ma bantuia zi si noapte.
 Nu mai inteleg.... era ea o femeie cu insinct matern, sau o femeie cu instincte usoare... nu mai inteleg... scrisoarea ei de astazi... se contrazice cap in cap cu ceea ce a facut ea pana acum... de ce a deschis cont pe matrimoniale imediat dupa despartire... ca acuma sa imi spuna cat de mult sufera dupa mine... .
 Nu face sens... nu mai inteleg... de ce sufera, daca nu ma iubeste... de ce nu ma iubeste daca nu sufera...de ce  nu mi-a raspuns nimic, si imi scrie acuma, cand eram pe cale sa iau viata de la capat ??
 De ce, de ce imi faci asta, Iubitica mea ? Daca citesti aceste randuri, sa stii ca inca te iubesc, ca nu sunt chiar asa de negru, nu sunt un monstru, asa cum ma crezi... Iubitica... cu lacrimi in ochi iti spun, ca te-am iubit si te mai iubesc inca...
 Am gresit, Iubire... dar inca te mai iubesc.... chiar daca tu nu ma mai vrei, eu iti urez fericire... sa fii iubita.. stiu ca vei citi ce scriu aici... mereu ai citit ce am scris aici... sa fii iubita, si fericita... eu... eu voi pastra ca ceva frumos amintirea ta... inca te mai iubesc, de vei vrea sa ne impacam...acum... sa ma strangi la tine in brate... te iubesc... si imi voi aduce aminte mereu de tine.
 Daca drumurile vietii ne fac sa ne despartim, nu uita, sa fii fericita... meriti sa fii fericita, esti o persoana minunata si speciala...
 
 

[Lord_Saladin]

 Ea m-a uitat acuma... nu mai e speranta de impacare... tot ce imi mai ramane e sa imi adun ceva forte... resturi, sperante ravasite, si sa intocmesc din aceste "gunoaie" o "armata" care sa imi aduca victoria in razboiul vietii si al iubirii.
 E desert, e pustie viata mea... mai sunt prieteni.... cativa... cei adevarati insa sunt buna parte virtuali... cei adevarati uita repede....desi nici de aceia nu duc lipsa... .
 E asa de pustiu in juru-mi....
 Dar nu e un pustiu cald, nu e un desert unde vantul mangaie cu caldura si delicatete dunele si spulbera nisipurile, nu e un desert unde noaptea stelele isi arata toata frumusetea... nu e un desert unde ziua soarele lumineaza cu putere calea trecatorilor ...
 Desertul meu, e un desert de piatra, beton, si de fier... vantul nu e cald, ci e rece... soarele nu straluceste, ci cerul e mereu innorat... norii negri si intunecati, mai intunecati ca noaptea, se joaca deasupra mea... ploaia cade marunt, defapt e o burnita...
 Asta e desertul meu, viata mea.
 

[Lord_Saladin]

Tristete... .
 Ma simt adeseori ca un om aflat in fata unor usi, nestiind care dintre ele trebuie deschisa... prin crapaturi, dupa toate se intrezareste o umbra a negrului neant.
 Iubire... ce e aia iubire....poate fii ceva inaltator, dar poate fii de asemenea si ceva distrugator.Va spun, in iubire zace mai multa tarie decat in toate armele din lume... caci armele oamenilor iti pot ucide trupul, dar nu iti pot ucide sufletul ... dar iubirea, adevarat va spun, va poate ucide sufletul, dar vi-l si poate inalta, pana aproape de contopirea cu Dumnezeirea.
 Noi, oamenii ce iubim, ca frunzele-n vant suntem, iar fiece vant, fie de fericire, sau de tristete, ne alunga in zari...
 Finalul unora nefericiti.... ce e finalul acestor blestemati ai soartei... caderea pe pamant, in noroi, in mizeria sufleteasca si trupeasca care e acolo... contopirea cu celelalte frunze cazute si putrezite intr-un tot maroniu si noroios...in putreziciunea cea de pe final, cea a sufletului.... Moartea trupului e o putreziciune in care toti cadem odata si odata... de ea, nu putem fugi, caci nu avem cum... sa o asteptam cum o asteptau stramosii nostri, cu zambetul pe buze si cu credinta in nemurire... mai degraba sa ne ferim de putreziciunea sufletului...aceea e moartea a doua, care e mult mai cumplita decat orice moarte trupeasca...  de aceea insa, avem cum ne feri.
 Despre moartea trupeasca... cum spunea Omar Khayyam, luati in mana un bulgare de pamant, si priviti-l... poate ca odata au fost doi ochi frumosi... poate ca a fost odata inima unui om ce a batut doar pentru iubita sa.
 Nu va luati dupa vorbele unora, si dupa vorbele altora... vorbele lor nu va vor duce nicaieri....ascultati-va doar inima... indiferent cat de mult va vor judeca cei din jur.
 Iertati, prieteni, cand exista cainta... intotdeauna sa iertati un om caruia ii pare rau... 
 Sa nu lasati ca soarele sa apuna peste mania voastra.
 Sa iubiti, si sa fiti iubiti.