Ma bucur ca de bine de rau, amica mea cea draga a venit pe acest forum... Este singura mea bucurie acum.In rest... ma absoarbe treptat treptat vartejul vietii si al amaraciunii.
Toti oamenii in aceasta lume, traiesc pentru a fii apreciati de semenii lor. Fie ca sunt iubiti, fie ca le sunt recunoscute meritele faptelor lor.Ma intreb oare ce se intampla cu oamenii care nu sunt apreciati ? Ce se intampla cu cei care nu sunt iubiti ?
Sa va dau eu un raspuns ? Apai nu sunt eu intelept sa va raspund la asta. Nici mie nu pot sa imi raspund, de ce v-as raspunde voua ?Pot sa va spun doar, ca in lumea asta, cea mai mare durere e sa nu fii iubit... Imi veti zice si veti sari ca arsi: "atatia oameni sunt singuri, si nu stau si-si plang de mila ca tine". E un raspuns cat se poate de trivial, prieteni.A nu fii iubit inseamna MULT MAI MULT decat a nu avea o prietena, sau o sotie. Intr-adevar, sunt multi oameni singuri, si eu ma numar printre ei. Dar adevarat va spun, nici cand aveam in "teorie" o prietena, nu eram iubit... credeam ca eram iubit.Caci daca as fii fost iubit, as fii fost cu ea si acuma, nu ?Dar sa revin la sensul expresiei de "a nu fii iubit"... A nu fii iubit inseamna a nu fii respectat... inseamna sa primesti cuvinte de ocara adesea... inseamna sa fii calcat in picioare de cei care au opinii contrare fata de tine... multe inseamna sa nu fii iubit... Sa stiti, multi sunt cu prietene, cu sotii, si nu tot sunt iubiti. Nu ma refer la cuplurile care se inseala... nici la cei casatoriti pentru bani... ci ma refer chiar la aceia ce ii vedem prin parc, umbland fericiti si tinandu-se de manute tzantzosi, in vazul tuturor (sa imi fie cu iertare ca am folosit tz, dar acest cuvant chiar necesita ) .Of, mastile astea...
Si daca iubirea e o valoare asa de rara, ce alte valori adevarate gasim in asta lume ? Dreptatea ?Nu, in nici un caz. Unde nu e iubire, nu poate fii nici dreptate.A fii drept, implica inima curata si cuget curat, iar aceste doua implica si iubirea.O inima curata si lipsita de iubire e ca un vas de aur plin de panze de paianjen, praf si alte mizerii.
Atunci ce valori mai putem gasi in lume ? Sa fie oare credinta ? Credinta fara iubire te face fanatic, cum spunea o veche vorba.
Sa fie atunci ca valoare umanismul ? N-are cum, caci umanismul implica iubirea fata de oameni, fata de om.
Si iata asa, lumea fara de dragoste nu poate a exista.
Si totusi, cat rau poate face dragostea cate-odata... lipsa ei mai ales... .
Din lipsa de dragoste isi pun capat zilelor unii, din lipsa de dragoste exista razboiul... din lipsa de dragoste exista tot raul din aceasta lume.
Va dau un sfat... mergeti de priviti un rau maiestuos... priviti-l si ganditi-va ca tot asa trebuie sa fie si dragostea voastra... sa curga la nesfarsit, sa rupa toate barierele, sa treaca peste toti muntii,sa creasca mereu, sa fie mereu limpede si curata.
Apoi mergeti si priviti o prapastie... dar sa nu va apropiati de margine, caci veti cadea si voi acolo... priviti prapastia seaca, si ganditi-va ca intocmai asa este iubirea moarta... un loc de suferinta, de deznadejde, un loc periculos pentru sufletele sensibile.
Apoi sa mergeti de sa priviti o mlastina... apropiati-va cu grija, si calcati cu atentie... veti gasi serpi veninosi, insecte, miasme grele, si mult noroi.Sa va ganditi ca intocmai ca o mlastina este o iubire ce a fost odata puternica, dar umplandu-se de mizeriile acestei lumi, a ajuns sa stagneze, si sa degenereze intr-un loc periculos si plin de miasme urate.
Apoi la urma, mergeti de priviti marea... in ochii vostri, va parea o intindere albastra nesfarsita... Veti vedea raurile cum se arunca si se varsa in mare, si devin una cu ea. Va veti intreba, ce-am vrut sa zic eu aici, si defapt ce reprezinta marea... Marea defapt reprezinta perfectiunea, iubirea perfecta, nesfarsita a lui Dumnezeu. Raurile sfarsesc prin a se varsa in mare, pentru ca cei ce iubesc cu adevarat, la un momentdat, trec intr-o alta existenta. Ca sa folosesc din nou un cuvant banal "mor"...dar nu e moarte, ci e transformare.Caci apa dulce a raului desi devine sarata, tot apa este.
Asa si iubirea adevarata, dupa moarte, ajunge sa se contopeasca cu Divinul.
Subiect: Cronicile mele .... extrase scurte (Citit de 15764 ori)
