putem trai fara dragoste?

[ela]

      credeti ca fara dragoste nu se poate trai?e o intrebare pe care mi-o pun deseori...majoritatea oamenilor incearca acum sa fie realizati pe plan profesional si apoi pe plan sentimental.
       oare cum pot trai oamenii fara dragoste...cunosc f multe persoane care nu sunt casatorite si sunt destul de in varsta.e oare asa greu sa ne gasim perechea?...sper ca eu nu sunt una dintre persoanele respective...

[minerva]

m-am raportat la dragostea pentru semeni si... cea divina
In legendele multor popoare, chiar in religii,  se spune ca odata oamenii erau altfel decat sunt azi. Erau perfecti, adica fiecare era fericit si nu mai avea nevoie de nimeni pentru a se simti intreg. Dar zeii erau gelosi si s-au hotarat sa ii desparta. I-au impartit in barbati si femei punandu-i sa isi caute fiecare sufletul pereche, pentru a se simtii intreg, pentru a fi fericit.
Sa supravietuim fara dragoste? Atunci care-i rostul nostru pe pamant? Nu o sa fim niciodata... intregi.

Evident nu iau in discutie pe acei oameni care au parasit tot ce e monden si lumesc, si au luat calea calugariei. Nascuta din credinta dragostea lor are alta dimensiune.

[androgin]

ela, cred ca nici un membru activ al forumului nu-ti va raspunde pozitiv la aceasta intrebare. (iertata-mi fie indrazneala de a anticipa raspunsurile. daca aveti obiectii, simtiti-va liberi sa ma trageti de urechi )

mai devreme sau mai tarziu toti suntem atinsi de dragoste, intr-o forma sau alta. eu cred cu tarie ca iubirea este o binecuvantare. este, cum foarte frumos spune Minerva, insusi sensul existentei noastre. cei carora li se pare rasuflata aceasta viziune (si sunt destui...in special tineri teribilisti), nu-mi starnesc decat mila...

avem darul de a ne iubi unii pe altii. am fi niste neghiobi sa ni-l refuzam !
nimeni nu-si poate trai viata la intensitate maxima fara dragoste...

.................

m-am simtit obligata sa corectez o greseala din mesajul meu initial....abia intr-un tarziu am observat ca aparuse un nonsens pe acolo pe undeva...

[Lord_Saladin]

 Putem trai fara dragoste ? Apai bineinteles ca nu... chiar si aceia care vor raspunde ca "nu " (ca sa faca pe grozavii, teribilisti, ciumegii societatii noastre, cum bine spui tu Androgin) , au nevoie de dragoste, intr-un fel sau altul.
 Ela... nu inteleg de ce ai mai pus o astfel de intrebare...  in fine...  e lipsita de orice urma de logica in aceasta forma.
 Intuiesc si cred cu siguranta ca mai degraba vroiai sa intrebi:
 "Putem trai fara a avea un iubit sau o iubita ? ",
 intrebare la care eu , personal, iti raspund negativ. Nu as putea trai prea multa vreme fara o iubita... mi-ar fii greu... oricui i-ar fii greu. Cu toate acestea, exista multi celibatari convinsi, din diferite cauze, sau mai sunt unii ce se dedica vietii spirituale, calugari, etc... .
 Sper sa nu te fii jignit prin aceasta interpretare pe care am dat-o cuvintelor tale.
 
 
 

[ela]

  fara dragoste nici eu nu cred ca putem trai...nu cred...dar nu sunt sigura.ma refer la dragoste in general.se spune ca omul a fost lasat pe pamant de catre Dumnezeu ca un intreg,format din femeie si barbat.dar cunosc multe persoane care nu s-au casatorit,care raman singure...oare aceia nu au nevoie de dragoste?nu se simt singuri,"injumatatiti"?
  nu ma refer neaparat la un iubit sau  o iubita,ci asa in general.exista mai multe feluri de iubire.poti sa-ti iubesti parintii,semenii,catelul,papagalul...
   de ce am pus aceasta intrebare?pt ca mai nou observ ca multa lume se fereste de iubire.tot mai multi se orienteaza spre o realizare profesionala,si nu una sentimentala.la urma urmei...sa asteptam"jumatatea" sau sa o cautam?

[bke]

da putem, in chinuri si durere pana ni se scurge timpul si apoi ne ofilim,dar putem

[Just]

1.Incep prin a spune ca dragostea are mai multe forme :pentru Dumnezeu ,pentru parinti ,frati ,rude ,pentru iubit/a ,pentru copil etc. Cred ca fara nici una din acestea nu se poate trai .Adica sa nu ai chiar nici un sentiment in tine sau nici un sentiment care sa se reverse asupra ta ai fi total pustiit si viata ar fi lipsita de sens.

2.Daca este sa ne referim la "a putea trai fara dragoste fata (din partea unui) iubit" ,atunci cred ca este posibil ,desi trist .Sunt oameni care fiind prea absorbiti in munca sau intr-un hobby uita sau pur si simplu nu se gandesc la iubire,iar cand incep sa se gandeasca la faptul ca-si doresc sa iubeasca ,respectiv sa fie iubiti se dovedeste in multe cazuri a fi prea tarziu .Dar asta nu inseamna ca nu vor continua sa traiasca .Poate revin la "a se pierde in munca" sau orice alta activitate.Se intampla! Sunt oameni care au pierdut persoana iubita (la propriu)si odata cu ea iubirea .Exista si asemenea cazuri ,iar dupa o astfel de tragedie cu greu te mai refaci din punct de vedere emotional .De cele mai multe ori vor continua sa traiasca insa fara a se mai gandi vreodata la a darui sau accepta din partea cuiva iubire.

Cam asa stau lucrurile din punctul meu de vedere.

[Sonrisa]

Sunt perfect de acord cu tine just_a_tear.
Sunt atatea persoane in lume care nu au sansa de a cunoaste iubirea aceea de vis (cea mult ravnita de fiecare in adancul sufletului), si nu toate mor din aceasta pricina. Viata e un lung sir de alegeri, iar decizia de a alege sa avem sau nu un partener ... este si ea determinata de multe alegeri anterioare. E dreptul fiecaruia de a decide daca isi traieste viata impreuna cu un iubit/o iubita sau fara. Cred ca exista motive temeinice si suficiente care sa te determine sa faci asa ceva. Oamenii din jur pot sa te inteleaga sau nu, dar nu parerea lor trebuie sa-ti schimbe optiunea.
Asa cred eu. 

[liviu]

Daca putem trai fara dragoste?

Socotesc ca "a trai" inseamna ceva mai mult decat doar "a exista", si in acest caz mi se pare evident ca nu se poate trai fara dragoste..

.. iar dragostea aceasta despre care tot vorbim, mi se pare a fi pana la urma doar dispozitia de a ne indragosti iar si iar.. de sentimentul de a fi indragostiti! 

[Switty]

Nu. Daca, totusi, se intampla, viata nu e altceva decat o tarare orbeicata intr-o iarna fara sfarsit a unui suflet inexistent.

[carliviu]

Nu, nu putem trai fara iubire... Asta e ratiunea noastra de a fi. Si nu ma refer la iubirea dintre barbat si femeie, care e doar o manifestare a iubirii (se poate si fara daca te gandesti la calugari si asceti). Dumnezeu este Iubire se spune, si scopul nostru in viata este sa ajungem sa-l iubim pe Dumnezeu mai mult decat orice altceva. De multe ori m-am intrebat de ce am fost noi creati, noi oamenii cu neputintele si imperfectiunile noastre... Si am inteles in final: pentru ca Dumnezeu sa-si manifeste iubirea. Am fost creati din iubire si pentru iubire. Cand incetam sa mai iubim, murim, pur si simplu...

[ARIDANA]

Ai dreptate...Eu simt ca ma sufoc,ca mi se scurge viata prin vene,atunci cand nu reusesc sa adaug suflet in tot ceea ce fac.Uneori,sunt tristasi vad cum totul in jurul meu se intuneca,nu-mi gasesc calea...atunci ma apuca disperarea.Ma retrag in "carapacea" mea si scotocesc cu frenezie,dupa acel strop,acel inceput de viata care sa lumineze totul.Gasesc,sadesc si imi revine ....suflul  ,imi recapat dorinta de viata.Ce frumos este sa traiesti si sa iubesti cu inima si sufletul...deopotriva!!!!Iubesc viata ...pana voi muri de dragul ei!!!!!

[alexia]

             Sa simti, sa atingi, sa visezi, sa zambesti, sa suspini, sa astepti, sa ierti, sa mangai, sa plangi, sa alungi, sa-ti fie dor, sa cauti, sa gasesti, sa alergi, sa strangi in brate, sa canti, sa plutesti, sa te ascunzi, sa tresari, sa te infiori... si multe altele.
              Nu, nu poti trai fara dragoste! 

[George Ene]

   Dragă Miha(Ela),
   Întrebarea ta e absolut perfect formulată, fiind de maximă generalitate, având calitatea de a cuprinde în ea toate variantele dragostei: pentru femeie, pentru un animăluţ, pentru Dumnezeu şi lista poate continua (cum bine spune şi Just, căruia i-am citit opinia mai târziu, după ce, deja, începusem să scriu această frază. Îl felicit pentru modul corect în care a explicat problema!). În felul acesta cred că l-am lămurit şi pe Lord Saladin, că, respectiv, corecţia cerută de el, reprezintă o particularizare a dragostei – cea pentru o persoană anume. El propune restrângerea sferei “noţiunii de dragoste” (căci “dragostea” e o noţiune, un cuvânt, un consens – care defineşte un fenomen real, nu închipuit. Dar să nu teoretizăm!).
   Cineva, mai jos, vorbeşte despre dragostea pentru cele sfinte (Dumnezeu şi tot cortegiul religiei). Dacă acceptăm sugestia Adrianei – şi eu zic că e corect s-o acceptăm – potrivit căreia dacă, “reusesc sa adaug suflet in tot ceea ce fac” înseamnă c-o facem din DRAGOSTE, atunci putem considera şi credinţa tot un fel de fragoste. De ce? Pentru că DRAGOSTEA, ca sentiment distinct, presupune senzaţii specifice, emoţii, dăruire, voinţă îndreptată către un ţel (iubirea pentru…), satisfacţii, chiar şi insatisfacţii, zbateri şi tot aşa... Ce vreau să spun? Că dragostea reprezintă cea mai înaltă formă de manifestare a umanului din noi. Şi animalele iubesc (mă rog, se îndrăgostesc), numai că dragostea lor este legată nemijlocit de faptul că omul le dă să mănânce, îi plimbă, şi nu-n ultimul rând le arată afecţiune. La care animalul răspunde corespunzător, mai mult sau mai puţin.
   Dar dragostea dintre bărbaţi şi femei (cea mai perfectă formă de dragoste – IUBIREA, în foma ei ideală) reprezintă o necesitate simţită şi pornită din interiorul fiecăruia dintre noi, aşadar nu dictată din afară. Cum demonstra deasupră-mi, surprinzător de frumos (ca-ntotdeauna), colega noastră Alexia –  fără dragoste nu putem tări, nu putem acţiona, nu reprezentăm nimic. Aceasta e şi concluzia mea.
   …Dar tot despre dragoste, simplificând-o cumva, putem vorbi şi-n cazul nostru concret, când, iată, ne simţim atraşi unii către alţii, în acest mediu virtual, unde, deşi nu ne cunoaştem, ne acordăm “creditul dragostei”, care “ajunge a fi chiar felul nostru de a fi”, căci ne ţine aproape unii de alţii, ba chiar ne îndeamnă, iată, să ne căutăm, să ne scriem, să ne dorim (da, da: să dorim să ne vedem textele, dându-ne, cum se vede, replici… din dragoste, nu doar de dragul dragostei). Personal, ţin foarte mult la câteva persoane de pe acest site, şi sunt de-a dreptul fericit când le văd prezente (on-line), fapt pentru care, adeseori, le adresez şi câte-un mesaj prin mesageria site-lui, şi mă doare sufletul când văd că-ntre timp au dispărut…
   Dragostea asta, ne pune într-atâta pe jar încât iubim, şi ne iubim cu adevărat, chiar şi-n această ipostază, cu nimic mai prejos decât aceea când suntem faţă-n faţă. Am dreptate, au ba?
   …Şi deşi tema a mai fost dezbătută în acest forum, închei prin a o felicita pe Ela, pentru simplitatea formulării problemei, ca şi pentru răspunsul sugerat tot de ea!

[JadeGirl]

Dragostea, intotdeauna ea are aceeasi esenta dar imbraca mereu alte forme.
Pentru mine, personal, dragostea a avut nevoie de un chip. Un chip ce nu se poate uita niciodata. Poate nu sunt indeajuns de visatoare ca sa pot iubi o idee, mereu a trebuit sa adaug un chip. Dragostea mea a avut mereu chipul parintilor mei si al celor ce mi-au fost aproape.
A avut chipul muntilor pe care-i vedeam undeva departe de la geamul meu, a avut chipul ploii ce uda pervazul aceluiasi geam, a avut chipul vantului ce sufla peste chipul ierbii din fata casei.
Dar dragostea care mi-a scris viata a avut..a avut chipul lui. Altfel decat celelalte forme de dragoste, aceasta a avut mai mult decat chip, a avut voce, si a fost destul o singura data sa ma cheme ca sa fac sa dispara miile de kilometrii dintre noi. Apoi dragostea a luat alt chip, avea aceiasi ochi mai albastrii decat cerul. Aceleasi degete lungi, doar ca apartineau fetitei noastre. Ea fiind continuarea dragostei ce n-a mai avut puterea sa ramana in apropierea mea...Ea fiind cea care-mi scrie acum viata.
Dragostea isi schimba mereu chipul, dar niciodata nu dispare. Nu putem trai fara ea, doar ca uneori, atunci cand primeste un alt chip, unul care nu ne-a fost cunoscut pana atunci spunem ca dragostea a luat sfarsit. Nu, n-a luat sfarsit, e doar...schimbarea la fata