Varful cu Dor - Hanul Viilor

[Gordius]

Uite, chiar acum am scos tavile cu cozonacei din cuptor, cu care ocazie mi-am si parjolit o leaca degetele... si varful nasului ca prea au parfum imbietor ca sa nu doresc sa ii miros mai de aproape . Am taiat frumos in felii cat am putut eu de egale, ca se stie: cozonacul fierbinte are o personalitate prea puternica pentru a se lasa taiat... Asa ca mai bine ar fi sa rupem din el... Si am adus platourile pentru distinsele mele domnite! Acusica e gata si ciocolata!

Tiiii, si ce mai ninge!

[Lorelei]

Nici eu nu pot refuza nimic. E cald si bine aici si zau hangita ca si eu as lipi nasucul de geam .

[littleangel]

Multumim pentru cozonac. E delicios!
Si eu mi-as lipi nasucul de geam. Ce ziceti? Si dupa ce vedem prin aburi fulgiii de zapada care cad lin, sa desenam cu degetul pe geam ce ne vine in cap. Ce ziceti? Eu cred ca o sa desenez o inimioara

[Lady Allia]

Ma iertati dragilor ca am intarziat cu povestea..., dar gandul imi zbura catre trecutul ce nu a fost scris inca si viitorul pe care nu l-am putut vedea. Sunt cea nenascuta inca si ma trag din neamul ultimilor elfi din Padurea Soulmyrth...locul unde ploaia este mereu pura, curcubeul rasare intotdeauna pentru prima data, iar inorogii se adapa din boabele de ploaie care curg din sufletul Printesei Serenity...mama tuturor elfilor.
Padurea SoulMyrth se afla în umbra stelei mama Aldurian si aceasta padure este stapinita de cele mai uluitoare si ireale fiinte create de Univers si anume ...elfii.
Despre ei exista multe povesti, dar nimeni nu stie cu adevarat cum au aparut. Se stie doar ca sunt vesnic tineri, frumosi si au la fel de multi ani precum Luna, Soarele si Pamantul. Unii spun ca sunt chiar mai batrani in ani ca si acestea, ca au puteri magice si nebanuite, sunt nemuritori si au fost zamisliti de Domnita Serenity, o ireal de frumoasă zeita care i-a plasmuit în inima Copacului Vietii din Padurea de Lumina.
Acest copac a fost ca un leagan al vietii lor, al existentei, un pantec vrajit din care au iesit aceste fiinte deosebit de ordonate, de blande si de intelepte. Ei vorbesc intr-o limba placuta asemeni unui cantec, vorbesc cu copacii si stelele, pot tine ploaia pe ochii si clipele sa nu cada in clepsidre...pot vindeca rani doar prin cuvinte si pot vedea in viitor. Nu le place sa lupte, nu le plac razboaiele, desi au avut parte de multe batalii...in care multi dragi lor le-au fost pieriti. Le place cantul si dansul...fericirea si noptile cu multe stele...iubesc inorogii si sunt aparatorii lor cei mai indarziti. Pentru ei inorogii sunt visul cel mai pur al sufletelor...locul unde toate povestile sunt curate si frumoase....unde indragostitii nu cunosc niciodata ce e durerea, lacrimile care nu stiu sa curga.
Despre Domnul Inorogilor...dragul Gordius...multe cantece s-au scris pe la noi...el este cel mai iubit de catre neamul meu, iar eu voi continua sa-l respect si sa-i fiu prietena buna mereu.
Si ca sa ma intorc la povestea mea...elfii mei dragi in fiecare an elfesc merg cu ghirlande de flori la Izvorul Lacrimilor, unde ii multumesc Domnitei Lacrimilor ca i-a creat s ca  ii protejeaza de acolo de unde ei o simt, dar nu o pot vedea sau atinge. Si tot atunci, apele cristaline ale izvorului le vorbesc celor mai intelepti dintre ei, si le povestec trecutul .... pentru a nu uita cine sunt si de unde vin, si viitorul multor lucruri si fapte care mai se pot indrepta.
Dar tot ei stiu ca nu se pot folosi de cele stiute pentru a ajuta neamul oamenilor, al hobotilor, al spiridusilor, al inorogilor, al vrajitorilor, al ingerilor sau a celor nenascuti inca...pentru ca ei o asteapta inca pe cea nenascuta...domnita plamadita din boaba de lacrima a Domnitei Serenity...prima picatura de ploaie...pura si neatinsa de lumina sau soare...si a ochilor Primului Inorog...Domnita care inca sta intre clipa de ieri si cea de azi...sunt cea care nu m-am nascut inca pentru ca nu vreau...durerea ma apasa, iar sufletul mi-e frant...poate insa acum...cand stiu ca zambetul poate naste lacrima si nu doar durerea, dar....am sa mai povestesc eu....acuma hai sa cantam...si sa imi incalzesc un pic sufletul trist in zambetele voastre, caci tare frig mi s-a facut intr-o data....

[Lady Allia]

zboara inima departe in cele foste si cele nevenite
adu cu tine povesti si vesti frumoase
in care lira ploii si naiul vantului pornesc
un cant al dansului norilor albastrii, albi si verzi
al frunzelor si-al pasilor de tampla din suflete de ingeri
zboara inima departe acolo unde ingerii-mi saruta visul
cu ochii negri si cuvant frumos...care zambind alunga
furtuna si aduce primavara in clipe intepenite de clepsidre
ruginite...
zboara inima si poposeste langa inima pereche cu care m-am nascut
eu cea nenascuta

[cv]

  trubadurule tare imi e ca domnia ta ai varat bunatate de nasuc prin cramele domnesti de vezi fulguleti albi in loc de... stelute verzi.oricum daca in visul tau e alb... acolo intampinam iarna

Ma uit la regina elfa si stiu ca "sunt vesnic tineri, frumosi..., fiinte deosebit de ordonate, de blande si de intelepte.. vorbesc intr-o limba placuta asemeni unui cantec, vorbesc cu copacii si stelele, pot tine ploaia pe ochii si clipele sa nu cada in clepsidre...pot vindeca rani doar prin cuvinte"

Sa cantam domnita! Fie sa vi se indeplineasca asteptarile!

[cv]

Departe de zarva oricarei asezari, la marginea unei paduri de stejar, era un izvor limpede, cu apa rece si curata, pe care nu-l atinsesera nici macar vietatile locului. Aici, rapus de oboseala drumului si caldura, a poposit pe la amiaza un magarus. Dorind sa bea apa de izvor, zari in clestarul apei, patru picioare scurte si subtiri, doua urechi lungi si doi ochi mari mari si...mirati.
Statea magarusul nostru pironit locului fara a cuteza sa mai atinga apa. Nu pot cu siguranta sa va spun daca era mai mare frica de fiinta aceea care-i urmarea pasul sau...mandria. Da, mandrie, ca nimeni pana acum nu aratase asa interes pentru el. Cine stie daca nu i s-au si imbujorat obrajii, asa cum soarele insangera padurea, cand dimineata iese triumfator in lupta cu in zilele de vara
- te rog sa nu mai fugi si tu! Nu-i nici o vraja aici! - striga din casuta lui, aflata la radacina celui mai apropiat stejar – o vietate mica si neagra, acoperita cu ace
- cine esti? De ce sa fug? Intreba magarusul fudul dar si uimit ca-i ghicise gandul.
- ehei, sunt un biet arici. Candva, inainte de culcare, aveam si eu pe cineva care sa ma stranga in brate, ma alinta, imi povestea cat de mare si minunata e lumea... e mult de atunci. Unii spun ca pentru un adolescent trebuia deja sa cunosc macar padurea asta de stejari voinici. Cu cine sa merg insa? Inchid ochii si visez locuri, visez povesti... imi povestesti despre lume? Uite, iti spun taina ochiului de apa
- cu bucurie, dar grabeste-te. mor de sete si fiinta aceasta atat de ciudata nu-mi da pace nici o secunda.
Mai mergand mai rostogolindu-se ghemul de ace ajunse langa magarus.
- uita-te bine la mine, ma urc si pe piatra asta sa ma vezi mai bine
- da, poate esti frumos, stii, cred ca prefer magarusele. pana sa prind drag de tine am sa cam mor de sete
- zau?Afla ca si eu prefer un aricel vesel si tepos decat un cap atat de mare dar care nu stiu la ce foloseste. Dar sa lasam cearta si...uita-te atent
- bine, esti negru, tepos si... sa zicem frumos
- acum, uita-te in apa in stanga ta
- ma uit dar magarusul asta nu ma slabeste din priviri
- am spus stanga, incapatanat mare
- in stanga teposule, e... o aricica. Ce semanati! Toate sunteti la fel? Pot jura ca nu-i nici o deosebire
-nici nu este, nu pricepi?
- e sora ta...! Si eu am un fratior dar mama zice ca mai urecheat decat mine
- si capul? Capul cum il are?
- pai daca-s urechile mi lungi...
- o fi mintea mai scurta. Nu, asta nu se poate!
- nu e nimic de capul tau! Esti ironica si o sa mor de sete stand la taclale cu tine. De stiam acum eram departe...
- mai fac o incercare si... iti spun daca nu ghicesti. Adu-mi creanga accea mica de stejar de la intrarea in casuta!
- a, m-ai oprit sa fac pe carausul!
- te-am oprit ca-s singur. De ani buni toti fug de ochiul asta limpede de apa crezand ca-i o vraja. La inceput radeam dar acum sunt tare singur.s-a dus vestea si nimeni nu mai vine in zona. Daca uiti incapatanarea tie iti spun secretul
- fie, am adus-o. O vrei la picioare, tepoaso?
- da, las-o aici. Ma urc pe ea. Acum uita-te in apa!
- cineva i-a adus si sorioarei tale o creanga. Radeti de mine...
- nu rad si nu e nici o sora, um acolo nu e alt bleg urecheat decat tine. Ai colindat atat si n-ai auzit inca de oglinda?
- o oglinda? Magic! Acela sunt eu. Ce frumos! Sunt chiar chipes. Ce ochi, ce urechi, credeam doar ca am picioarele mai lungi... si uite am cam facut burtica! Acum spune, cum pot bea apa din oglinda?
- poti, e cea mai buna apa din padure!
Si s-a apucat magarusul sa bea cu lacomie, ba si-a varat si picioarele lui scurte si slabanoage si deodata a sarit ca ars. Figura lui in apa era pocita, mandretea lui de urechi parca se miscau a se rupe...
-m-ai pacalit, tepoaso! Daca acesta sunt eu inseamna ca apa-i vrajita si m-am
uratit. O sa fiu ca tine.
radea aricica de se cutremurau acele pe ea si era gata sa se rostogoleasca in rau. Intr-un tarziu, vazant tristetea magarusului se indura sa-i povesteasca despre cum se tulbura apa si cum devine iar nemiscata. Ce arata oglinda aceea....si cate si mai cate. In schimb magarusul i-a promis ca pe inserat cand o aparea geana lunii o sa-i povesteasca cele vazute de el. Si asa s-a intamplat.
Era o geana de luna, subtire subtire si mica micaaa, un cer senin putin intunecat cand magarusul... dar aceasta e alta poveste.

[littleangel]

Eu m-as retrage...hangito? Ai o odaie libera si pentru mine? O odaie care sa ma astepte cu vise frumoase si vesele?

[cv]

E pregatita ingeras.Uite iau o lumanare si vin sa te conduc in odaie.Cred ca si pe mine oboseala m-a facut sa vorbesc impleticit.Vorbeam de cantat si m-am trezit povestind...hai sa mergem!

[littleangel]

Multumesc...v-am  pe toti si sper sa petreceti cat mai frumos in continuare si visele voastre sa fie cel putin la fel de vesele si frumoase ca ale mele. Noapte buna!

[Gordius]

Noapte buna, Ingeras Micut! Fie ca visele tale sa fie pufoase si inmiresmate si inimioara sa iti fie plina de liniste si de bucurie!

Lady Allia, toate povestile elfilor sunt frumoase, dar ce poate fi mai minunat decat insasi povestea lor? Un pic vesela, un pic trista, impleteste in ea sufletul naturii, al copacilor si al binecuvantatei paduri Soulmyrth, dar si al tuturor vietuitoarelor de pe acest pamant, pe care dreptii si calzii elfi le ocrotesc si le mangaie.

My Lady, mi-ai adus lacrimi in ochi si m-ai ajutat sa imi amintesc de copilul Gordius, acela care a fost intr-adevar printul Inorogilor magici si binecuvantati. Uneori, in vis, mai ratacesc alaturi de ei, in galop nebun, prin lumea larga, imbatandu-ma de nouri si de vantul inmiresmat al rasaritului mi se mai joaca prin par ca un prieten vechi, dezmierdandu-mi gandurile arse si sarutandu-mi ochii.

Nu mai fi trista, Printesa. Lumea e frumoasa si plina de iubire si, poate, incetul cu incetul, omul isi va intoarce privirea catre stele si catre frumosul care abia asteapta sa il imbratiseze. Si atunci va veni si vremea pentru a te naste, din nou. Acolo unde este iubire este loc si pentru Cea Nenascuta.

Hangita, ce buclucas e magarusul nostru si ce jucausa e povestioara! Poate mai ascultam sau mai spunem si in alte seri ceva povestiri despre aventurile urecheatului, ca pare-mi-se l-am intalnit si eu intr-o seara pe o poteca si mi-a soptit cate ceva la ureche. Cat despre stelutele verzi, unele sunt tare dragi privirii mele, cele din ochii tai. Iar altele, precum cele pe care le-am vazut alunecant mai adineauri pe scara cramei si numarand apoi treptele de-a berbeleaca... parca nu mi-as dori sa le mai privesc atat de des . 

Dragii mei, tare bine si cald e cu voi!

[Lady Allia]

Multumesc de vorbele frumoase Printe Gordius...ca tare frumoase si calde cuvinte stii sa mai ai...., iar despre faptul ca sufletul iti tanjeste inca dupa primul inorog, cel unic care te-a purtat prin lumi de basm si ti-a mangaiat inima cu vise minunate...ma bucur ca nu ai uitat inca originea ta....cea din care se adapa cei pierduti si cei tristi...care isi plang viata prin hanuri darapanate...si nu se incumeta sa arunce mantia plina de ace grele de durere...
Nu uita sa incaleci din nou Inorogul...sa lasi vantul sa iti sarute fruntea de curcubeu...sa lasi luna sa se scalde din nou in ochii tai fara adanc, dar cuprinzatori precum infinitul....sa lasi ploaia sa iti faca din nou salba de perle a coroanei celui care a vrut sa fie uitat...

Cat despre povestile tale hangita...tare placute mai sunt...frumoase si profunde...buclucase si cu talcuri....si tare imi place sa le ascult sa imi mangai sufletul cu ele....

[Gordius]

Printesa, vorbele mele nu sunt nici pe de departe la fel de calde si de maiestrite ca ale Domniei Tale. Eu sunt cel care trebuie sa iti multumesc pentru ele. Ma inclin, My Lady!

[cv]

  Si eu va multumesc pentru popas, ganduri,vers, poveste, pentru aerul de munte si mai ales pentru inima voastra care a batut aici
Vise calde, drumeti dragi! O saptamana usoara, cu liniste in suflet

[Gordius]

Noapte buna, Hangita draga! Fie-ti somnul lin si visele minunate! Pe maine!