Varful cu Dor - Hanul Viilor

[cv]

Bun venit Drumetule, intra chiar fara sa bati!
Intra in han. Fruntea îti va fi racorita. Vei gasi hrana credintei si a nadejdii si vei pleca mai departe întarit si refacut. Vei purta în suflet acest han fara sa stii. La orice ora din zi si din noapte iti este deschisa poarta, gazda si hangita binevoitoroare te asteapta mereu, te iubeste si vrea sa-ti vina în ajutor.
De tine însa depinde totul.

[Gordius]

Am vazut lumina si am intrat... Am deschis usa usor, incercand sa nu tulbur linistea acestor sentimente ce si-au gasit aici salasul... Si am fost imbratisat de caldura unui foc vesel si a unui zambet reflectat intr-o lacrima de cristal.

"Se poate?" am indraznit, timid.
"E oare ecoul zambetului ce l-am lasat pe prag?" mi-a raspuns un acord din trei note razand in gama majora.
"Un trifoi cu patru foi si o bataie de inima, la rascrucea dintre doua tinereti mi-au calauzit pasii" raspunde o bataie de inima cuibarita pe struna cobzei batrane de langa inima mea.

"E loc si pentru un cavaler ratacitor in hanul domniilor voastre?" a continuat struna.

"Trubadurii sunt oaspeti importanti iar locul lor e intotdeauna la mare cinste." mi-a soptit flacara vesela din vatra. "Drumet ostenit, fii binevenit in hanul care iti saruta pasii. Odihneste-ti pentru o clipa tampla obosita de vantul aspru al iluziilor si deschide ochii. Ce vezi? O inima pulsand, un gand deschis, muguri de aripi. E gandul tau bun. Descopera-l si adu-l la masa larga, langa foc, langa prieteni, fa-l sa rada, sa cante...
Lasa sfiala de-o parte... Lasa sa curga din inma ta mierea razelor si mustul dulce al iubirii. Esti binevenit sa fii tu insuti. Bucuria ta va fi indoita aici, la Varful cu dor, iar tristetea iti va fi injumatatita, langa vatra dintre vii."

Un pas, si inca unul... Un zambet si o poveste, si inca una... Stiai ca toamna poate fi si frumoasa, aici, la Hanul Cu dor, intre vii? Bine ai venit, iti spune si trubadurul locului cu miere si must dulce, care nu mai cauta ratacirea intre anotimpuri ci caldura inimilor poposite in prag de seara.

Hangita ne surade deschizand larg portile de bun venit...

[DIANA]

Am urmat lumina ce strabatea pana in cel mai intunecat loc al padurii. Am stat la panda toata ziua, incercand sa aflu daca se incumeta cineva sa tulbure forfota dragelor jivine de pe pamanturile mele. A fost liniste, dar acum am obosit. Si mi-e si foame... Un han? Veselie? E exact ce imi trebuie asa ca...iata-ma aproape! Am trecut pe langa grajduri mai intai. Am vazut cai frumosi, ingrijiti. E clar ca hanul e plin de lume buna! Mi s-a parut sau unul din cai e chiar a Marelui Gordius?
Intru! Nu mai pierd nici o clipa!
"Buna seara la toata lumea!" Am facut primul pas...mai timid decat ma asteptam, dar sunt inauntru! Si ma uit in jur: nu m-am inselat! Cata lumina! Cata caldura! Cata veselie! Cat e de frumos! Ce zambet cald are hangita!

[marushka]

Fermecătoare hangiţă...te-am căutat mult...
Mi s-a spus ca poţi vindeca prin vorbă sufletele orfane. Aşa am aflat eu despre tine, în depărtatele locuri de unde vin.
Iertată-mi fie vorba aprinsă, ar fi trebuit sa mă prezint.
Sunt Samiel al Africii de Nord, sunt sufocant prin simţirea-mi vie şi încărcat de pulberea aurie a deşertului.
Când îmi va veni rândul, voi adia şi eu povestea mea...

[Lord_Saladin]

 Am venit si eu, Muzafer, piratul ratacitor...  primit-ma si pe mine la un pahar de vin cald, sa depanam povesti vechi si noi, sa vorbim despre dragoste, suferinta, si alte lucruri demne de a fii povestite intre prieteni buni.
 Sa stam jos in camera, pe covorul moale din blana ursilor vanati de hangita, si sa privim vapaile focului, si sa cautam adevarul.
 Cand va fii timpul, va voi istorisi niste povesti pirateresti, si va voi povesti despre cea mai de pret comoara ce se poate gasi in tot Universul.

[Danyela]

DIn taina noptii, inainteaza cu sfiala o copila blanda si cu un zambet cald,venize de departe cautand  .... cautand iubirea,dar pe drum culesese doar iluzi,amintiri si ... lacrimi.
A intrat in han pentru a-si incalzi sufletul cu povestile celor deja adunati aici si pentru a incerca sa gaseasca alaturi de ei adevaratul drum spre iubire

[surioara]

 ia te uita, numa ce-am dat o fuga pana in targ dupa ceva sare de care aveam trebuinta si ce de lume s-a strans deja la han :)
cavaleri cu inima de aur, zeite frumoase si intelepte, suflete misterioase din tinuturile indepartatei Africi, pirati greu incercati in nenumarate batalii, ba chiar si o zanisoara strengara bun venit tuturor, va imbratisez cu drag pe toti!

[cv]

Cum spunea surioara... azi ploua, tacut si spornic. Picaturi dese trec drept, fara ezitare, printre oamenii grabiti, in jos, mereu in jos, catre pamantul ce respira in somn linistit. E toamna.

Azi ploua, dar pe Varful cu dor e soare lenes alintand rotundul strugurilor in linistea dupa-amiezii de septembrie. In livada, crengile incarcate ale merilor isi ascund povara dulce in iarba deasa neinvatata cu taisul coasei. Abia se mai cunosc cararile.

Si totusi ati ajuns la han. Bun venit oaspeti dragi! Cu ce sa va alin oboseala ? O ulcica cu ceva zeama de struguri, gutui coapte in cuptor cu miere si nuci? Avem must din cel proaspat si ceva castane de le-am coace iute-iute in cuptorul cela nou, e bine? Placintele nu am dar in schimb clatite cu urda sau dulceata de coacaze daca vreti...
E... dar e cam intunecat aici! Sa aprind o lumanare cu iz de iasomie?
Ma bucur sa vad ochi lucind de veselie si priviri cunoscute
Am facut focul ca a venit toamna prin zona. Dar sa ciocnim: primul pahar e din partea casei!

[friend]

Stai asa, tu, surioara,
Si nu ma lasa pe-afara.
Ai adus sare destula?
Vorbe-am nesarate-n gura.
De aceea te-asteptai
Stand afara langa cai.
Le-am dat apa, i-am hranit...
Zau, ce bine-mi pare c-ai venit!
Dar sa ma prezint intai.
Nu sunt cel pe care-l stii,
Cavalerul albastrit
Si la inima lovit.
Dar sa nu crezi ca-s vreodat'
Calaretul fara Cap!
Cat timp ai fost tu lipsita
Am umblat prin recuzita
Si-am schimbat ceva costume
Sa vad care-mi sunt mai bune.
Mie mi-a placut ceva
Altii insa au spus "ba"!
Cel mai si mai imi placu...
"Alba ca Zapada", tu!
Dar cu caii la-adapat
Atata apa am carat
Pana cand m-am desalat.
Poti sa crezi? M-am saturat!
Iar la han ma pomenesc
Ca m-ati pune sa servesc!
Cu tot regretul te anunt
Ca m-oftic rau, dar renunt!
Langa pirat voiam sa fiu,
Manca-i-as ochiul lui sasiu!
Asadar, m-am razgandit
Si ma fac intr-un voinic!
Sunt aici pus pe glumite,
Gata sa sarut domnite!
Asa ma prinde cel mai bine
Cu setea ce pe gat imi vine!

[cv]

-M-aţi căutat domnule Samiel? Si eu vă căutam. Fiţi amabil, ştiţi cumva unde este fericirea, o adresă, un chip, aveţi cumva?
- Domnişoară! Sigur. Fiţi atentă:
Prima stradă la dreapta, cea străjuită de adieri slabe, înşelătoare şi păstrează drumul drept până când aburii albi se convertesc în îngeri. Strălucirea lor te va îndruma într-o direcţie sau în alta. Fii atentă la strălucirea îngerilor aşadar, alminteri drumul va fi pierdut şi-ar fi păcat, sunteţi atât de frumoasă…

Privesc cu gândul în direcţia indicată. Romanticii nu sunt orbi decât pe alocuri. Sunt doar cu capul în nori. Sunt în stele şi vor ca lumea sa aibă frumuseţea unui înger.

Urmând cărarea am inceput a-mi spune poveste... Oare vântul şoptea răspunsul?

Ce vrei sa faci cu umăru-mi de apa?…
Aş vrea să-l fac să fie oglindă…
Mă doare gândul că aş putea să mor singur. Mi-e greu că nu respir acelaşi aer cu ea.
Toamna trufaşa se-aşează pe crupele cailor şi le arde sufletele cu bice de argint. Şuieră tulburător. Aşchii din tine, din mine sunt purtate departe.
Oare şi ea e în căutarea lui?
Ninge peste veghea munţilor cu rugina oglinzii obosite. Dovezi şi clipe moarte.
Încă o toamnă departe de ea. Un ţipăt îmi reconstruieşte interiorul trupului.
Sângele durerii mele împrumuta toamnei senzaţionalul culorilor.
Nu ştiai? Nu-i aşa?
Nu mă tem de răscruce.
E bine aşa. Curajul ţi-a mistuit teama de durere. Eşti un alegător bun.
Şi totuşi... prins în geruit regat la un număr 13 pe o strada… Doi înseamnă doua inimi, cinci sunt dansatorii tactili, de câte ori inimi atâţi dansatori, si încă trei, un da, un nu şi tu. Nu te teme de 13. Florile galbene alunga superstiţiile apropiate.
Căuta-mă pe strada Labirintului.
Te caut si te aştept, lângă parfum de femeie şi suflet, sufletul meu, orfan de tine.
Încălzind tărâmul ierburilor…
Trebuie să ies învingător. 
Înlocuieşte-mi starea de a fi singur, dă-mi putere si talent, fă-mă poet!… Oferă-mi strălucire, geniu, luciu…
Aici, pe lespezi, se disting urmele mutelor dialoguri, dintre mine şi tine, dintre minte şi tine, dintre ea si el.

Fă-mă rege pe domeniul artei şi smulge-mi iubirea din suflet, transform-o-n jertfă la prima gratulare a puterii mele.
Poate într-o alta ordine a esenţelor o castanietă te cheamă, degetele strâng pana până la rană.
Sunt surd şi orb. Nu sunt acestea atributele romanticului în faţa suferinţei, nu aşa m-ai învăţat tu?
Nu-mi pot supravieţui şi aleg să renunţ.
Cad frunze si-n locul lor cresc altele noi
Cad frunze si-n locul lor nu mai creşte nimic.
Poate fracturi ale sentimentelor de azi vor fi  iubiri de mâine sau, poate doar fum, înecăcios în ochii senini de iubire, ai ei, închişi de durere, calcinaţi de suferinţă.
Pendularea între da şi nu produce furtună.
Într-o oază în mijlocul unui deşert, copacul iubirii se-nalţă. Pomul acesta e un pom ciudat care nu se hrăneşte din seva frunzelor moarte ci din seva celor ce se vor naşte; cu fiecare iubire nouă, se înalţă mândru, spre cer.
Un vânt de ceţuri se adapă din jungla îndoielii tale. Mângâie frunza, asculta-i cuvântul si doar atunci transformă clipele în fapte, visele în granit, fii fericit!

[cv]

Stai asa badie frate
Ne-ai cam luat pe nemancate
Si ai vorbe... piperate
Frunzulita margarit
Eu, pe tine... la servit?
Foaie verde iasomie
Nu purta, neica, manie
Trage bobii si ghiceste
Voinic de ce-ntinereste?
El cu sapa nu praseste,
Nici cu coasa nu coseste,
Numai la mandre iubeste
Si la domnite ravneste

[surioara]

friend, fratioare, mi-ai facut seara nespus de frumoasa

fratioare cu glas dulce
cand te-ascult nu m-as mai duce
a-si lasa si munca toata
versul tau sa-mi deie roata
si din zori si pana sara
hora sa-mi fie cararea
dara lucru-i mult si greu
ia asculta: lepedeu
de tesut, si de spalat
fanu-n pod e de urcat
graul tot de imblatit
c-avem oaspeti de hranit
strugurii sint de cules
si prunele, bineinteles.
de mancare cine-a face,
baba cu 10 cojoace?
lemne inca nu-s taiate
si surtucu-i rupt in spate
iara tu ai chef de saga!
haiduc mandru ce imi esti
pune mana sa cioplesti
batar doua-trei surcele
de facut focul cu ele
si-apoi eu ti-oi multami
cu placinte si din chilii
ti-oi aduce must de fraga
din cel ce lasa vorba beteaga
si-nca, de ti-a fii pe plac
cantec vesel am sa-ti fac
pana cand, inspre apus
obosit, de munca rapus
ai sa adormi cu vise o mie
despre domnita ce are sa vie
frumoasa si dulce ca un fir de iasomie

na poftim,
de cand  m-am intins la vorba
am uitat sa-nvart in ciorba

[cv]

  doamne ce-mi mai iubesc surioara! friend:

la asa oferta frate
cu muncit pe saturate,
pentru mandre si bucate
sa tot stai culcat pe spate 

[DIANA]

V-ati pus pe vorbe de seara
Si-ati uitat de oaspeti...iara?

Daca-i vorba de muncit
Pentru hrana si iubit...
Ma prind, dragilor, cu voi
Ca rasplata e de soi!
Hai, dati-mi ceva de lucru!
Sa ma duc sa scutur nucul?
Mare lucru! Zau asa!
Mie-mi place munca grea!
Dupa munca...si rasplata?
Pai muncesc pana cad lata!

[cv]

Nu zeita... n-am uitat de oaspeti. La han nimeni nu-i uitat. Dar e prima zi si... multe-s de facut, multe-s de raspuns. Sper sa va obisnuiti si unii cu altii. I-am raspuns vantului ca-i trecator iar friend trebuia sa primeasca o hainuta frumoasa si potrivita Incet o sa raspund tuturor. Dar bun venit am urat. Simtiti-va ca acasa.

Multumim si de ajutor. O sa tinem cont de el cand ne-o fi mai greu Momentan sa schimbam cateva vorbe sa ne cunoastem.