Hangitei, cu drag, poezia mult iubita a lui Khayam:
Ramai sa mai ciocnim o cupa
La hanul vechi de pe coclauri
Caci pentru vin si pentru tine
Mai am in san trei pumni de aur.
Ramai sa ne-amagim tristetea
Si setea fara de-alinare
Cu vinul negru de la hanul
Din valea umbrelor fugare.
Stii tu, frumoaso, ca ulciorul
Din care bei infrigurata
E faurit din taina sfanta
Din taina unui trup de fata.
L-a faurit candva olarul
Cel inspirat de duhul rau
Din taina unui trup de fata
Frumos si cald ca trupul tau.
Inmiresmeaza-te, frumoaso,
Ca pe-un altar de mirodenii
Cat zarea-i plina de albastru
Cat lumea plina-i de vedenii
Si-atat cat drumurile lumii
Mai au pe margini bucurii
Ca miine in zadar vei bate
La porti de suflete pustii.
Iubeste-ma acum caci anii
Pe nazuinti vor pune frau,
Iar clipele vietii noastre
Se scurg ca undele pe rau.
[Ca maine-om putrezi-n morminte
Uitati, nepomeniti de nimeni,
Ca maine vor veni olarii
Sa fure lut din tintirime.]
Iar trupul tau care mi-e astazi
Cel mai iubit dintre limanuri
Va fi un biet ulcior din care
Vor bea drumetii pe la hanuri.