ma iertati prieteni dragi de lipsa indelungata, drumurile mi s-au incalcit multe zile pe niste taramuri uitate de lume
dar stiti ce mi s-a intamplat azi-dimineata?
n-o sa va vina sa credeti! umblam printr-o padure de acatzi imbroboditi de roua rece a noptii. padurea era tacuta la ora aceea, abia de se intindea soarele de la un copac la altul. mai si cum mergeam eu asa la brat cu gandurile cele de toate zilele, numai ce simt deodata un strop umed pe varful nasului. ridic ochii si ce credeti ca vad? aninat de ramurile salcamului un zambet se hlizea la mine scuturandu-si aripioarele de roua. "hai fa si tu la fel" zice el privindu-ma gales. "eu n-am aripi, da de-al cui esti tu" il intreb eu? "eh, oi fi eu de-al cuiva da nu pot sa-ti spui, ca-s plecat in misiune secreta" zice el rontaind tacticos un puf de papadie. "da acuma nu mai pot sta de povesti ca mi-i somn" si pana sa mai apuc eu sa zic ceva dispare in traista de lina ce-o aveam pe umar cu tot cu ce a mai ramas din papadie. ce era sa fac? am inghitit restul de 1000 de intrebari cu care tocmai vroiam sa-l bombardez si am plecat mai departe grabind pasul sa ajung la voi. Drumurile mele inca ma vor purta si azi departe de han, da am zis ca pentru zambaretul asta e mai bine sa-si zvante aripioarele alaturi de caldura surasurilor voastre. Si cine stie, poate il recunoaste cineva si-l revendica
ei, si-acum inapoi la drum, mai am multe de implinit in seara asta, ramaneti cu bine
Subiect: Varful cu Dor - Hanul Viilor (Citit de 755137 ori)
