Varful cu Dor - Hanul Viilor

[cv]

  zeita draga ti-a inghetat putin si vederea. ia fugi dumneata putin in lumina.

[DIANA]

Hangita scumpa, cred ca mi se trage de la lumina data de sklipila! Caaa...sclipeste, nu gluma!

[cv]

Domnita careia nu i-ati inteles mesajul:) simpatica prezenta
Uite am un vers primit in seara asta de la un luceafar. Calatoreste departe si mi l-a dat dar nu stiu unde sa-l las asa ca...
 Azi ma joc cu albastru
ca o toamna cu frunzele ei
o simpla picatura de nor senin
pe care-o lipesc urechii tale
vis fantezist de bijutier al sufletului
Si ma întreb daca unele
sentimente nu-s mai albastre decât
apa din lacuri de munte ...
albastre melancolii de dupa-amiaza ploioasa
cu lumina filtrata
ca un dor nebun de zbor
dând buzna-n iatac întrebând
" iubito unde mi-ai pus aripile ? "

[inoni]

cobor si eu sa gust, sa zac intins pe coama marii,
astern culori de neuitat pe-aceste plete de mosi-munti
dar ma tarasc si rad in sine...
acolo cine sta la poarta sa-mi ceara socoteala...

stai linistit maria ta sunt eu... intors nascut din prada
si-acum imi trag din fiare umbra
s-arunc acestei lumi povara
sa scot aceasta lume din ocara
s-arat ca stiu si sa iubesc

astept un secol, poat doua aici in sanul caldei toamnei
cuprins de spaima si rasfat
si uit ca-s om... si beau ca om
si rad ca om... dar rasul  meu nu-l simt in piept
ci in stomac... la vinul rosu inchegat si-aprins
si-nvolburat si tac si tac si tac

cat sa mai tac sa-ncerc sa strig acestei lumi bolnave
ca eu sunt eu si ei sunt... nemuritori
ca eu sunt eu si ei sunt... vii
atat de vii de-mi arde ochii cand  ii privesc pe-ascuns

descarc si azi acele lacrimi
de care am vorbit candva... la fel banale...
la fel sarate... la fel la fel la fe... tot tac
si tac si tac si tac...

in vers povestea mi-ati cerut
v-o dau... s-o dati si voi cui va mai cere
sa radeti sau sa plangeti
asa cum fac si eu
si nu uitati
voi trecatori, calatorind aceste clipe ale vietii
cand ultimul ceasornicar va va intoarce ceasul
atunci va pune cucul sa va cante...
de-abia atunci sa radeti ca e clipa
sa deveniti ce ati visat la nastere:
puri si sinceri si copii ca va veti naste inc-o data

[inoni]

si mint si mint asa cum mint mereu...

nu imi lasa dreptul la viata hangita
nu-mi da sa beau pe gratis
cere-mi viata
nu o lasa sa fuga de-aici departe
acolo unde muntii nu-mi vor lesu
acolo unde natii de vremuri si de oameni
se razboiesc pe chifle, pe cai si pe mancare

acolo nu mai pot iubi hangito
nici sa mai sper ca pot iubi nu pot...
of of dulce gazda de pasi prea obositi
primesti la sanul tau drumetul ratacit
nu ratacit pe munte, prin padure sau prin lume
acestia sunt cu mine, ei imi arata calea...
dar inima mi-e harta inteleasa doar de stele
da, ele stele... hmmm... sarace vorbe goale
si randuri goale nearse de dinastii prea crude

dar harta inteleasa doar de stele nu e la ele
nu e la mine, nu e la tine draga hangita... nu cred
nu e la tine cititor cu calm
sau... dar nu.. nu-i sigur....
pasesc agale ca un vultur scuturat din piscuri
adulmecand cu ciocul haine macelaturi de lesuri
eu les la randu-mi nu mi-e frica ca alte lesuri sa rapun...
sunt vultur, leu, capcaun sau poate zmeu
sunt ce vrei sa fiu, cand vrei sunt umbra si sunt pata
o ramasita intunecata intr-un iris prea verde,
sunt un complex ranit in coasta
de inocenta si rabdare
de calm si aspra nepasare
de ager si de crunta razbunare
de... prosteasca precipitare

si-acuma tac... si tac... caci limba scoate versuri
si degetele ard neintelesuri
nu-mi place rima, dar o suport si suna bine
nici largul marii cu valuri acre si straine
nu stiu sa scriu in rima dar nici sa scriu nu stiu
sunt un cioban ce are oi pe muntele pustiu
si lor le spune hai veniti
si luati un pix si scriti

va las petrecareti de noapte, de zi
sau de crepuscurile toate adunate
adunate aici in nemuritorul han
unde eu mai stau
mai beau
mai spun ceva
si daca plictisesc
tot n-am sa plec... astept de beat sa m-aruncati in strada
adio tu golane imi veti spune
adio tu prea visator hoinar
betiv cu buzunare goale
cu acrele povesti ne pacalesti
cine esti tu, cine ai fost, cine vei fi
unde te duci

iar eu... trezit sau poate nu
din apriga betie voi spune:

eu sunt am fost si voi fi
intotdeuana
tot altul

lasa-ti dreptul la visare si nu-mi furati timida clipa
pot inca, mai am dreptul
la un pahar pe vin
pe care-acum mi-l fur
ca nu mai am nici bani, nici chef sa strig sa mi se dea

de fapt hangita e plecata cred...
o las... o inteleg...
cu-asa un trubadur ce urla pana-n zori
e greu sa mai zambesti duios
e greu sa spui: bine-ati venit

voi ceilalti, amicii de pahar ce vor sa fure
saruturi de la a MEA hangita
v-astept cu sabiile-n curte
sa spargem versul acru-n patru
hmm... sau ce o fi... oricum nu-mi pasa
caci chiar de mor...
tot ea in brate ma va tine
tot eu castig mereu orice ati crede voi....

[cv]

  avea dreptate trubadurul sa nu te scape din priviri.

Bun venit, Jumatate de Gand! 

Hangita zambeste. Zambeste tuturor asa cum trubadurul canta oaspetilor. Esti bine venit. Regula casei e simpla... primul pocal gratis apoi fiecare plateste cu vorba. Domnia ta ai cerut dar uitasei sa ne rasfeti... acum pofteste de te veseleste... nu suntem chiar zgarciti 

[Gordius]

Hangita noastra draga... Ale cui flori si versuri le va pastra adanc ascunse in inima ei, departe de furtuna de afara? Trubadurul e gata sa isi incerce norocul, pentru preafrumosii ochi ai Hangitei, in lupta cu dragonii si balaurii lumii, cu tot ce inseamna foc sau apa, durere sau amar! Iar rasplata ii va fi fericirea EI!

inima mea traverseaza in inot
oceanul luminii
drumul spre casa n-a fost niciodata
atat de aproape
desenandu-se ca linia vietii in causul noptii
adanc sculptat in cea dintai bataie de inima
a zorilor din surasul tau
ratacesc printre clipe straine
si o mie de glasuri se tarasc avide de viata
catre tamplele mele
amagitoare ca intaiul cantec al ielelor
in lumina lunii
cu brate de fildes
sfasii pelicula adormita de iluzii
si de carari serpuite
puratndu-mi intelesurile departe de roua
genelor tale
o lumina
departe si atat de aproape
imi dezmiarda buzele arse
de atata ratacire
in pragul visului devenit sangele ce imi curge
in vine cu forta intaiului sarut
pasul meu iti imbratiseaza sufletul
in dans de aripi

Odiseu se intoarce
la tine

[Lorelei]

Se zvoneste prin padure
ca hangita-ar vrea s-o fure
un voinic inalt la stat
si cu parul inelat
si viteaz cu n-a mai stat.
Eu va fac la toti chemare
sa venim cu mic, cu mare
oaspeti dragi, voinici, zeite,
trubaduri, baieti, fetite,
si in lupta vers la vers
sa ne-ntrecem chiar din mers
si sa nu lasam ca hanul
preamaritul, nazdravanul
far’ hangita sa ramana...
care seara gandul mana
pe taramuri vechi, maiastre
strajuite-n praf de astre,
si din luna, si din stele
si din gandurile mele,
si din picurii de roua
vin stelar ne-aduce noua.

Iara al hangitei lotru...
Pas n-avea-vei nici in codru!
De-oi fura o sarutare
te-om ierta, ca cine oare
de pe buzele maiestre
n-ar voi gust de poveste
si de soare si de luna
si de visuri lungi in struna...

Daca insa de-a fura-o
gandul ai... noi nu ti-om da-o
nici pe-o-ntreaga-mparatie...
Deci hangita... cum? noi? tie?
gandul ia-ti-l, te fereste!
razbunarea te loveste
nu in sabii, ci in versuri...
deci te teme, vremea mersuri
nu isi schimba cu-un voinic.
Hanul n-are inamic,
nici hangita fur nu are
cum nu are-asemanare.

[cv]

Mi-s hangita doar glumeata
niciodata in vacanta
nicidecum ma las furata
altceva e de-s... curtata
sa o stie lumea toata
si de vreun voinic vreodata
va voi sa ma abata
de la Hanul cu must dulce
n-ar putea sa ma incurce
prin hatisuri verzi de versuri
si prin lacrimi de eresuri
Lorelei nu-ti fie teama
de vreun lotru sau vreo vama
caci Hangita nu se lasa
bine-ai revenit... acasa!

[DIANA]

Citat din inoni
amenintari hangito am primit pe drum
eram cu miile fiare din padure ce incercau sa-nhate
doar o bucata
altii doua.... din mie si din cal

azi am ajuns aici... iar ei... sunt acolo unde au fost mereu

Multumeste-i zeitei, drumet nastrusnic! Cu greu a imblanzit fiarele padurii de ai scapat din ghearele lor! Dar daca nu te cumintesti,  nu le mai stau in cale! De vei voi sa tulburi privirea hangitei noastre sau a trubadurului nostru drag, de vei avea intentii necurate, iti promit pe arcul meu ca te leg de coada caului meu nazdravan si te tarasc departe, intr-un loc de unde nu te vei putea intoarce nicicand! Dar de vei vrea sa te veselesti cuminte cu noi, esti bine venit! Hai, noroc!

[viulian]

Voi ma deprimati cu topicu asta 
Pe bune!

Pai cum sa pot io sa raspund in versiuri, continuand ideea, repede, sa mai si rimeze AAAAAAAAAAAA

Mai aveti putin si ajungeti ca in filmul acela cu Eminem, cand trebuiau sa improvizeze melodii adhoc, sa si cante, sa si rimeze, si nici sa nu se balbaie.

I'm lost in the woods. O sa ma intorc atunci cand linistea ma va invata sa cant

[cv]

  bun venit! oameni buni a sosit iulian! bine nene deprimat hai sa vedem fara... rime cum reusim sa te pastram langa noi.

[DIANA]

Inca nu stiu sa fi intrat cineva aici si sa mai fi plecat vreodata! Doar nu o sa faci tu altfel, viulian!  E loc si rost pentru oricine! Ia o cana cu vin, sa vezi cum iti alunga toate spaimele astea si iti elibereaza mintea si vorba si inima! 

[Lorelei]

Cine calca in batatura hanului - e bantuit toata viata de amintirea lui ca de un drog. Deci - Eminem ori ba - cu siguranta te intorci!

[cv]

  cata bucurie imi aduc mie oaspetii si cat era de tematoare hangita sa deschida un han.
Uite mi-am amintit de un soricel si o frunzulita si va aduc o poveste in care... nu-i implicat 

Cica un strut, satul de a fi-n pustiu mereu hoinar,
Mereu silit sa fuga, vanat ca un talhar
Si, disperat, sa-si vare (vai, cat e de ridicol!)
Doar capul in nisipuri, lasand restu-n pericol,
S-a hotarat s-ajunga-ntr-un post de...arhivar.
Si-l castiga prin cereri cu oua de strut, mari.
L-a intrebat atunci, nedumerit, un leu:
- De ce ti-ai schimbat locul de munca, dragul meu?
Strutul i-a spus Morala zambind:
- Ei, chiar nu stii?
Unde te poti ascunde mai bine ca-n hartii?