Ei, domnita, cand aud eu de placinte...
De vorbe bune si de-alinte...
De vin bun, ce imblanzeste,
Si sufletul il linisteste,
Imediat imi revine gandul,
Si sar inapoi gardul,
Si la han eu ma intorc...
Sper sa fie cu noroc !
Sper sa vina iara-si lumea...
Ca singuratatea asta,
E mai rea decat genunea.
pana atunci, sa fiti iubiti,
sa fiti buni, si fericiti.
Si cand lumea va veni,
si pe mine m-o gasi.