nu imi place sa recunosc, dar am tradat. culmea, chiar si pe barbatul care probabil m-a iubit mai mult decat viata lui si care a facut pentru mine cat au facut toti ceilalti la un loc, care mi-a vindecat sufletul si m-a tratat ca pe o fiinta umana. stiu ca nu a meritat, dar mi-am dat seama prea tarziu. nu e o scuza, cum nu e nici faptul ca 75% din barbatii din viata mea au fost porci si ca m-am razbunat pe ceilalti care mi-au iesit in cale. sper insa ca intr-o zi sa pot face si eu macar jumatate din ce a facut el pentru mine. oricum, eu mi-am invatat lectia si tratez fiecare om ca atare, fara sa il ridic in slavi daca nu merita si fara sa il pedepsesc pentru greselile altora.
iar daca am fost tradata... sincer, nu imi amintesc sa fi aflat vreodata. asta daca nu se pun acele... "relatii pasagere" de cand eram mai pustoaica decat sunt acum [adica cele de pe cand aveam 12-13 ani, poate 14]. eu una nu mai tin cont de ele, pentru ca atunci eram o alta eu. insa sunt foarte posesiva, geloasa si... am incercat sa nu ma las inselata, bineinteles, fara urmariri ca prin filme sau interogatorii cu detectorul de minciuni. ultimele mele relatii se bazeaza pe sinceritate [cel putin din partea lor, din cate am testat eu, asa a fost -- i know that i was a bitch] si... sper ca in actuala relatie sinceritatea sa fie reciproca [cel putin asa am stabilit de la inceput]. insa daca am fost tradata si nu am aflat, macar au fost "domni" si au tacut pana in ultima clipa[ si inca mai tac], ascultand de o vorba care zice "cu cat stie mai putine cu atat traieste mai mult". totusi, sper ca in viitor sa traiesc mai putin si sa stiu totul!
Sondaj
Subiect: Tradarea... (Citit de 33060 ori)
