De cate ori am iubit am simtit ca dau totul, ca mai mult de atat nu as putea iubi vreodata. Dar...mi s-a dovedit ca ma inselam. Si cand iubeam din nou, descopeream noi si noi manifestari si trairi ale iubirii. De exemplu, pe primul baiat pe care l-am iubit il alintam intr-un anume fel. Stim cu totii ce inseamna asta, si ca iubirea pune nume. Cand m-am despartit de el, am simtit un mare gol in sufletul meu, un gol ce parea ca nu va disparea niciodata. Dar m-am indragostit din nou. De altcineva, evident. Si, asa cum spuneam, sentimentele au crescut in intensitate si in modri de manifestare. Am gasit chiar forme si nume noi de alint. M-am simtit mai bogata, mai implinita. Si asa mai departe. Cred ca asa se intampla fiecaruia dintre noi. Si mi se pare superb! Imi place atat de mult incat, chiar daca nici iubirea de acum nu va rezista in timp nu cred ca ma voi simti descurajata sa ma indragostesc din nou. Ideal ar fi sa ne indragostim mereu, tot mai mult de aceeasi persoana, si sa ni se raspunda la fel. Si eu fac tot ce pot in sensul asta. Chiar ma straduiesc sa cultiv acest sentiment si in sufletul iubitului meu. Si sper sa reusesc. dar daca nu... sunt pregatita sa merg mai departe!