Eu gasesc ca dezamagirea ce se naste in momentul in care, un om de incredere te tradeaza, un prieten sau o fiinta iubita, totul se poate ierta, insa amaraciunea care-ti cutremura sufletul, ucide o parte din tine.
Cel mai des esti tradat de oamenii de la care te-ai asteptat cel mai putin sau chiar deloc, este ca un joc al destinului care-ti determina o schimbare interioara fata de oameni si lume. Brusc intervine teama.
Nu este greu sa tradezi, nici in prietenie si nici in dragoste, cel mai greu este sa le pastrezi si sa le intretii spre crestere.
Nu este adevarat ca in urma unei mari suferinte nu mai putem iubi, ci, adevarul este ca ne temem de noi insine.
Pentru a intelege fericirea trebuie sa simti tragedia, astfel se intampla si cu dragostea, dupa fiecare suferinta sufletul nostru este capabil sa iubeasca si mai mult... oricata suferinta se abate asupra sufletului, acesta este mai puternic decat ne ingaduie gandul sa intelegem... cade ranit in arena vietii, zdrentuit ca un cersetor si infometat ca un ratacitor, dar merge inainte cu ranile sangerande cautand seva vindecarii.
Sa nu uitam...
Lumea este plina de picaturi de fericire...