Eu cred ca la aceasta intrebare este foarte greu de raspuns pentru ca...atunci cand iubesti ai face orice, dar absolut orice pentru persoana iubita.
Viata noastra atunci cand este vorba de a pune in balanta pentru viata fiintei iubite este intotdeauna pe talerul care cade..., dar pentru ca vorbim de iubire...atunci talerul niciodata nu va cadea intr-o parte sau alta. De ce? Pentru ca eu consider ca oricare din cei doi si-ar da viata, celalalt ar suferi enorm, iar viata lui oricum nu ar mai avea acelasi curs, nu ar mai fi fericita sau implinita...deci intr-un final am lupta exact impotriva iubirii...
Dar...sunt sigura ca oricare dintre noi am fi pusi sa alegem intre viata noastra si viata persoanei iubite...alegem sa ne dam viata pentru fiinta draga..., pentru ca in clipele acelea suntem egoisti si vom alege pentru celalala, iar sufletul iubit mereu va fi primul...fara sa ne gandim poate ca si el ar avea dreptul sa aleaga...
Iubirea intr-adevar are multe modalitati prin care poti sa o demonstrezi...sunt multe alte sacrificii pe care sa le alegi in numele iubirii si pentru cel iubit..., dar sunt si momente in care viata te ia prin surprindere...te strange la usa...cum s-ar zice si...esti pus in situatii la care nici nu te-ai fi putut gandi...
Eu...nu mi-as dori insa sa moara ingerul meu pentru mine...pentru ca asa cum am mai scris si in alte topicuri...desi poate par utopica...viata mea s-ar incheia in acel moment cu el..., iar faptul ca as ramane in viata ar fi cea mai grea povara pe care mi-ar putea-o lasa D-zeu sa o duc...
Daca as avea copii...probabil mi-as gasi oarecum puterea de a inainta in viata...pentru ei...sa ii vad mari, realizati si fericiti..., dar mereu m-as ruga sa imbatranesc repede sa pot fi langa cel dupa care inima mea ar plange si ar urla mereu...As incerca sa traiesc frumos, sa nu am prea multe regrete decat faptul ca...eu traiesc si nu sunt cu el!
Daca ar fi un caz in care nu m-ar retine aici nimic...sunt sigura ca ori as innebuni de durere ori mi-as tarai sufletul si existenta asemeni unei legume...pana cand trupul meu ar ceda..., iar atunci sacrificiul ar fi...inutil...!
Stiu insa ca amandoi stim ca iubirea nu trebuie sa ceara astfel de sacrificii...ca niciodata unul din noi nu va alege viata lui pentru celalalt...oricum am muri apoi de durere unul dupa altul...stim ca daca unul trebuie sa moara o va face impreuna cu celalalt...pentru ca asta ne dorim...sa murim impreuna..., iar cand o vom face sa ne putem tine de mana, sa ne zambim si sa ne privim...sa nu uitam nimic...din ceea ce ar trebui sa regasim din nou in sufletele noastre...
Din pacate modul in care ne nastem si murim nu depinde de noi..., noua asa ne place sa simtim,...dar la capatul drumului...altcineva va decide pentru noi..., iar noua ne va ramane doar credinta..., iara daca avem credinta...avem de toate!