Da iubirea e intr-adevar ceva extraordinar si de nedescris...si da, si eu il iubesc pe prietenul meu enorm de mult, asa cum e si cazul vostru... si mi-e greu sa-mi imaginez viata fara el...
Ma gandesc ca daca m-ar parasi sau daca Doamne fereste ar muri, intr-adevar nu as mai putea trai si ar fi groaznic. Dar sa fim totusi realisti... ar fi al naibii de greu, ne-am chinui foarte mult, poate am reusi la un moment dat sa trecem peste, poate vom ramane mereu niste oameni lipsiti de viata, dar ce-i drept viata ar merge inainte. Si ca dupa fiecare lovitura grea ar trebui sa reusim sa mergem inainte. Ce-i drept nu de fiecare data mai puternici, ci dimpotriva, poate mai slabiti...dar trebuie sa continuam.
Daca nu ar fi fost el de la inceput, adica daca nu l-as fi cunoscut, habar nu am ce as fi fost eu acum. Poate mi-ar fi fost mai rau, poate mi-ar fi fost mai bine, poate mi-ar fi fost la fel, alaturi de altcineva. Chiar nu stiu. Nu am de unde sa stiu.