Friend ___ce-mi trece prin minte ...

Doar ganduri...
___stand de vorba cu "Mesterul meu Manole"

... si mai intrebi:
"ce "ti-a mai venit in minte" ... de ce n-am venit...sau de ce venita n-am mai ajuns...
Unde?!
Pe care alee voiai tu sa impietresc?
Nu,eu nu pot sa tac, n-am vocatia niciunei Ane, nu mi-ar sta bine ca piatra - caramida in zid de manastire... si apoi eu nu mai pot plange... mi-au secat lacrimile... de mult ma plang ploiile...
Ce fel de icoana facatoare de minuni ti-as fi fost, Mestere Manole?
Tot o apa si-un pamant...
Pagana poveste, frica de singuratate in doi ne-a ratacit, si poate ca n-am vrut sa incep un razboi pe care nu l-am fi castigat niciunul dintre noi...
Si totusi, ce faci tu acolo,Mestere Manole... in jumatatea ta de lume pustie de mine?
Si m-ai crezut... "ANA"
De acolo, din mutenia supararii tale, ai inceput sa ma zidesti...
Caramizi de tacere ai ridicat in jurul meu...
Ce catedrala maiestoasa a tacerii ai zidit...
Ce Ana as fi fost eu de m-as fi repezit cu bucate la tine... si EU__ nu stiu face perfect decat "rabdari prajite"
... si nici nu ma cheama Ana, si daca ma uit mai bine nu-mi sta bine de loc in costumatia asta stacojie, rigida...
Si stii ceva, de cand taci asa maiestos, ai ajuns un munte al tacerii, si pe mine nu ma cheama Ana, si pe cuvant de
Noiembrie, Decembrie, Ianuarie si
Februarie ca sunt dincolo de toate tacerile...
Da___Pocnesc de ras, fac tumbe, ma simt ca o libertate...
Ma hranesc cu vazduh si lumina...
Daca te intorci, nu uita, nu ma cheama Ana... si nici nu-mi sta bine zidita... unde ai vazut tu libertate in zid?
"Viata este oricum o loterie, nu stii niciodata ce te asteapta..."