Iubind o floare albastra ...
... a inceput pe cand dormeam ascunsa in iarba... visam ca o floare albastra ma luase in brate si taticul si mamica ei erau de acord sa fie si parintii mei, eram atat de fericita in vis incat m-am trezit intr-o balta de apa (plansesem in somn).
Norocul meu ca m-am trezit, pentru ca altfel floarea mea albastra nu ar mai fi inflorit... aproape o strivisem cu trupul meu si o inecasem cu lacrimile mele...
De unde sa stiu eu, fetita rautacioasa (ce sunt), fara prea multe cunostinte botanice, ca dormeam pe un sambure de viata ...
Ea fericita si-a scos usor un degetel aratandu-mi cerul si mi-a spus ca va semana cu el cand va mai creste, nu peste multa vreme...
Cum adica sa semeni cu cerul? Doar nu este tatal tau~!!! ... am intrebat-o mirata ...
A inceput sa rada si m-a rugat sa am putina rabdare si sa fiu prietena ei de joaca ...
Ce puteam sa mai zic?
Asa ca m-am facut cu o prietena FLOARE ALBASTRA de care trebuia sa am grija...
Nu este lucru de saga sa ai prietena o floare~!
Tremuram de fiecare data cand fulgera si ploua cu bucati de gheata stiind ca ea este singura in camp, o incalzeam eu, dar era atat de greu incat uneori o sufocam cu grija mea...
Ce stii tu, cititorule ____cat de greu mi-a fost cu lucratorii aceia bronzati de la mama natura care radeau tot ce le cadea sub coasa, fara sa-si puna problema existentiala a vietii din firele de iarba …
__uffff~!!! __ ... si ce gelozie ma incearca cand FLOAREA MEA ALBASTRA a fost curtata de fluturii aceia multicolori si flusturateci...
Ce-am patit cu unul, nici printesele fara pata si fara prihana din povesti nu au patit~!!!
Era un fluture zvelt, cu mantie de purpura brodata cu fir de aur, si eghileti de praf stelar, era frumos, bata-l ploaia... a indraznit sa-i sarute petalele si sa-i sopteasca ca este unica floare din viata lui de-o vara... aproape ca l-am crezut si eu...
...si l-am vazut apoi soptind ACELEASI vorbe trandafirului galben din gradina casei de vis-a-vis!
Biata mea floare... cat a suferit, s-a ofilit pe tulpina, nici lacrimi nu avea sa planga... nu stiam ce sa mai fac sa o fac sa schiteze un zambet albastru...
Intr-o seara i-am spus o povestea cu o PRINTESA , povestea aceea pe care o stiu de mult timp, in care Printesa a fost parasita de Fat Frumos in ziua nuntii pentru alta mai frumoasa si mai bogata, si care a intalnit apoi dragostea adevarata, iar iubitul infidel a fost pedepsit de soarta pentru ambitia si lacomia lui...
Ridicandu-si fetisoara albastra spre mine, mi-a spus atunci ca sunt singura ei prietena adevarata si ca tremura de fiecare data pentru fericirea mea, daca ar putea, m-ar face sa fiu o frunza lipita de inima ei verde... si m-a intrebat, inlacrimata de roua, daca asta este dragoste...
Draga mea FLOARE ALBASTRA, cat timp ti-a trebuit sa afli ca esti totul pentru mine?
Ca inima mea de pustoaica va bate la fel de puternic si anul viitor ... si tot asa mereu, pana cand voi fi o "femeie" in toata firea, pana cand tu te vei trezi din somnul iernii si-mi vei spune pentru inca o vara ca m-ai face o frunza lipita de inimioara ta verde...
Si___ FLOAREA MEA ALBASTRA ___ a trait atat cat traiesc trandafirii ...
...primiti de la tine.
Subiect: IUBIND... (Citit de 3461 ori)
