Cum vedem fiecare moartea?

[Anca-Mikky]

Cam destul de ciudat acest subiect,nu? Avand in vedere "profilul" acestui sait,nu? Dar de ce trebuie sa ne fie frica de necunoscut? Viecare trebuie sa avem o viziune asupra mortii precum si asupra vietii...Nu va fie teama..exprimati-o...nu trebuie sa fii considerat un "un om cu dorinte morbide" pt a vorbi de asa ceva....astep parerile voastre dupa care va voi prezenta si eu viziunea mea..in engleza...Aveti grija de voi..

[iulia]

  Eu am trait moartea intr-un vis,cineva m-a impuscat in gat si-mi curgea sange...stiam c-o sa mor in curand,dar nu-mi era frica ,simteam acest lucru ca pe ceva obisnuit,normal,prin care am mai trecut. Era o stare de pace sufleteasca si pot spune ca moartea e frumoasa. Dar nu numai aceasta experienta ma face sa spun asta ,ci si din cele ce am citit despre ceea ce au simtit alte persoane in preajma mortii. In general oamenii se tem de moarte pentru ca e ceva necunoscut,insa acele persoane care au avut o astfel de experienta de decorporalizare (si s-au intors binenteles),ele nu se mai tem,e normal.Moartea e de fapt o "intoarcere acasa" o regasire,sau cum spunea cineva,ai senzatia ca tot timpul vietii ai carat ceva greu in spate,iar cand mori lasi acel lucru si te usurezi dintr-o data.Cam asta e parerea mea pe scurt.

[Iosif]

Despre moarte si viata de dupa moarte s-au spus multe si inca se pot spune, cert este ca moartea este parte din "viata". Mare parte a religiilor recunosc existenta vietii de apoi. Formele de existenta difera, totusi, moartea nu este sfarsitul. Este adevarat ca au fost relatate mai multe decorporalizari, unele cu lux de amanunte din viata de apoi, care se pare ca este o viata strict spirituala (doar in prima parte exista corpul astral). Moartea trebuie privita ca parte din viitor.
Ma intreb ce determina anumite persoane sa aleaga moartea de buna voie. Toti cei care se sinucid au impresia ca odata ce moartea se instaleaza problemele lor vor disparea, altii cred ca moartea le va aduce "odihna vesnica". Cine stie cum va fi dupa moarte?! Ne poate garanta cineva ca va fi mai bine ca aici?!
Deocamdata suntem aici, in lumea noastra si aici trebuie sa ne traim viata.
Unul din motivele pentru care trebuie sa ne dezvoltam partea spirituala este tocmai pentru a ne putea integra mai usor in viata de apoi. Am citit in mai multe carti ca cei care nu cred in viata de apoi vor renaste aici, in lumea noastra pana ce spiritul (sufletul) lor se va dezvolta si va avea capacitatea sa inteleaga acest mod de "viata". Evident ca sunt numeroase povesti legate de reincarnare, cea care mi-a atras atentia a fost a unei fetite in care se spunea ca a "renascut" o femeie. Fetita stia locul in care a trait respectiva femeie si l-a descris cu lux de amanunte desi nu il vazuse niciodata, se spunea ca fetitei (de fapt femeii care s-a reincarnat in ea) ii era dor de familia ei si era trista mereu, a povestit cum a murit, a povestit despre copii ei si despre sotul pe care il lasase in urma. A fost dusa in locul pe care il descrisese (detalii erau destul sa il poata gasii) si s-a dovedit ca tot ce a spus este adevarat.
Eu unul nu stiu ce va fi dupa ce mor, sper sa le fie bine celor dragi pe care am sa ii las in urma si.. cand voi fi acolo am sa gasesc probabil raspunsul la intrebarea ce ne-o punem acum.
Asa in incheiere, de tot venii vorba de moarte, daca mor nu vreau sa planga nimeni dupa mine, personal nu consider moartea un sfarsit, probabil ne vom  reintalnii in curand.
Sa fiti iubiti! Aici si oriunde ati merge.

[Anca-Mikky]

Urat din partea mea cand eu am deschis subiectul si nu am mai revenit,nu? Am avut o pauza de...schimbare sa zicem, nu e ceva brust, deoarece mi se intampla de multe ori, dar e ceva mai bine decat inainte...Acum stau sa ma gandesc de ce totusi am abordat acest subiect? Am gasit un aforism de`al lui Cioaran care mi-a dat de gandit si mi-am putut explica unele chesti pe care le simteam poate inconstient, si anume: " Ani de zile, o viata de fapt, sa nu te fi gandit decat la ultimele clipe, ca sa constati, cand te apropii in sfarsit de ele, ca va fi fost degeaba, ca gandul mortii ajuta la tot, dar sa mori nu"...nu pot sa spun ca daca petrece ceva timp gandindu-te la clipa mortii o vei putea suporta mai usor. Sa vorbesc despre moarte pt ca mi-ar fi frica de ea? Se poate ca da se poate ca nu....Se poate sa-mi doresc sa mor acum si moartea sa nu-mi raspunda la chemare sau se poate sa mor exect in momentul in care mi-am dat seama ca am pt ce trai...in ce caz ar fi mai crud? Moartea este ca viata....este ceva natural, asa cum ne pregatim sa intampinam viata asa ar trebuit si pt moarte..dar nu cu bani pusi deoparte pt costiug, batiste, lumanari si ale..chestii.....
Totusi acum gandindu-ma mai bine in momentul in care accepti ca vei muri e ca si cum te-ai impacat cu tine insuti si esti ready de a pleca din aceasta lume..fenomenul acesta nu l-am reusit inca..dar nu pt a pleca si pt a ma suporta mai bine...dar se va rezolva cu timpul..
Fenomenul mortii este atat corporal cat si spiritual. Dar ce se intampla cand al tau corp este in viata si spiritul ti-e mort....trebuie reinviat, ar spune unele glasuri..usor de zis..sa te vad cum faci, ar fi vorba mea..La naiba..nu am terminat ceea ce aveam de spus..si iar tre sa plec...Voi reveni, sper..