El, un orb batran... El, un copac iar drumul alergand sub el...
Ea, o minune.
El, cu radacini crescute adanc printre cioburile amintirilor.
Ea, pasind prin padurea de magnolii.
Sub pasi-i striveste covorul de petale moarte in praf ca de chihlimbar. Se apropie... parfumul ei imbata copacul pustiu. Se opreste in fata Lui ingenunchind. Ridica o mana de petale vestede si-si impreuna palmele peste ele ca pentru o rugaciune strecurandu-le o lacrima, un sarut...
Deschide palmele... tine un boboc de magnolie care se desface incet, incet... Dar El nu mai e de mult copil. Au trecut ani peste si prin El... e un orb batran acum... si plange... plange pentru ca Ea nu ajunge. Ii simte parfumul si se-mbata cu el, dar Ea nu se arata.
Ar vrea sa se trezeasca... dar nu viseaza...
Ar vrea sa spele totul si plange...
Nu, nu plange... ploua...
Lacrimile Lui aluneca din cer ca o ploaie fina de primavara... pierduta.
Picaturi fierbinti i se preling pe fata... lacrimi, ploaie, Ea, vise, cioburi...
Cine a vazut orbi sub ploaie si copaci visand ?
Subiect: Magnolii uitate… (Citit de 3220 ori)