O provocare...

Oare este atat de greu sa ne imaginam senzatia pe care a creat-o de-a lungul vietii dansul, un dans in care EA si EL sunt uniti intr-o imbratisare?!
Dansul este forma clasica a tacerii.
Gestul care inalta.
Intentia ca implinire...
Cei care danseaza au in mod sigur perceptia divinului. In dans, suma partilor este mult mai mare decat intregul. Fiecare gest este semnul unei lumi simbolizatoare si ne duce spre o lume care, la randul ei, simbolizeaza. Dansul reda lucrurilor demnitatea lor reala, confera esentei forma.
ARISTOTEL explica originea ritmului prin functiile fiziologice ale omului, referindu-se mai ales la bataile inimii, cel mai perfect metronom. Nevoia de a dansa este in ultima instanta o nevoie de ritm caracteristica omului normal si sanatos.
Dansul inseamna emotie, dansul inseamna si cucerirea spatiului, curajul de a depasi mobilitatea.
MALLARME spunea: " orice emotie ar pleca de la noi largeste un spatiu ori se napusteste asupra noastra si il incorporeaza."
Astfel, dansul ofera multiple satisfactii, fara a le uita pe cele estetice. El ne invata sa fim armoniosi in intreg limbajul gesturilor.
"Dansand cu EA, danseaza...
Desfrunzind-o de fiecare petala... "