10 Octombrie, 2025, 08:59:23 p.m.
Totul despre Iubire

Autor Subiect: Singuratatea  (Citit de 4155 ori)

0 Membri și 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

24 Noiembrie, 2004, 01:52:06 a.m.
Citit de 4155 ori
Offline

Evangeline


E destul de trist cand te gandesti ca cineva e singur. Ma gandesc la copilasii care nu au parinti sau la cei maturi care au nevoie si ei de o inima care sa le fie aproape...si nu au :'(. Singuratatea e o mare problema si se intalneste la tineri, batrani si chiar copii. Stiu tineri care ar vrea sa vb. cu cineva, orice, numai sa nu stea singuri, fara sa spuna si ei ceva. Nu stiu ce solutie exista pt. acesti tineri. De multe ori timidatatrea este un motiv al singuratatii si nu numai, sunt multe alte motive, cum ar fi teama de dezamagire sau respingerea. Singuratatea poate uneori sa te innebuneasca si sa duca la sinucidere, oricum daca nu ai pe cineva care sa te sustina, nu cred ca exista vreo sansa. Astept si parerile voastre! Poate impreuna gasim o solutie.  :)
Never, never quit!

29 Ianuarie, 2005, 10:57:58 p.m.
Răspuns #1
Offline

Anca-Mikky


Singuratatea este intr-adevar inspaimantatoare..sau pare a fi. Dar uneori este cel mai bun prieten, depinde ce vrea fiecare sa faca. Singuratatea implica izolare, introvertire, timiditate..intr-un cuvant necomunicare. Fiecare persoana care se izoleaza voit sau nu are  anumite argumente pt care face asta..dar din moment ce o face..acea singuratate se canalizeaza in alta parte, in alte activitati in care muncesc singuri sau isi consuma energia.....singuratatea nu se consuma singura...dar impiedica omul la adaptarea sociala..nimic nu se pierde in aceasta viata fara a compensa in alta parte..dar exista instinctiv modul de adaptare al omului, de autoconservare, in diferite parti. Cum poate fi impiedicata singuratatea? Prin dorinta de comunicare continua a omului prin orice mijloace......
Viata este o lunga si chinuitoare boala, boala pe care numai moarte o poate vindeca. Sa o ajutam sa se vindece sau sa incercam un alt antidot?

30 Ianuarie, 2005, 05:55:18 p.m.
Răspuns #2
Offline

Semiramis

Global Moderator
nu inteleg de ce priviti majoritatea, singuratatea ca pe ceva negativ...cand citesti o carte, o citesti mai bine singur sau langa cineva care se plictiseste langa tine...daca cineva este singur, este pentru ca o cauta si apoi cand se plictiseste incepe sa planga: "sunt singur, nimeni nu ma vrea!". ceea ce vreau sa spun este ca noi, oamenii avem darul de a indeparta alti oameni de langa noi si daca ajungem sa fim singuri, sa tanjim supa imbratisarea cuiva, este din vina noastra.
inteleg, stiu ca singuratatea este groaznica in anumite momente, insa numai noua ne sta in putere sa o facem sa dispara.
Whatever happens, happens for a reason!
Orice se intampla, se intampla cu un scop!

30 Ianuarie, 2005, 06:11:38 p.m.
Răspuns #3
Offline

david


Eu cred ca exitsta multi, foarte multi oameni singuri, ii vad pe strada si prin discutiile lor superficiale. Chiar daca se inatalnesc cu altii asta nu inseamna ca au prieteni.
Si atunci incep sa faca compromisuri, sa mearga in baruri si discoteci, sa se intalneasca cu oricine, poate cine stie va gasi pana la urma prietenii de care are nevoie. MAi sunt o alta categorie pentru care slujba nu le mai permite sa faca nimic si pentru a putea sa si duca traiul nu au cum renunta pt ceva mai usor si in putinele cloipe pe care le au libere se pune problema de unde sa inceapa... Multi visam poate vom gasi pe printul fermecat din poveste si din pacate realitatea relatiilor noastre apare la suprafata cu suferinta care o insoteste.
 Exista prea multa frica in relatiile noastre, ne e frica ca putinul pe care il avem sa nu dispara, deci ne e frica de inguratate.
Sunt si oameni care reusesc sa aiba preietenii trainice dar cred ca din ce in ce mai putini.  

25 Februarie, 2005, 11:23:56 p.m.
Răspuns #4
Offline

Guardian|Angel


of semiramis, cata dreptate ai...marea majoritate privesc singuratatea ca pe un lucru negativ, pe cand fiecare este singur daca asta e ceea ce vrea...daca ai nevoie sa te gandesti, o faci singur, poate ai nevoie de argumente, dar concluziile le tragi singur...numai ca ceea ce facem noi, oamenii, indepartam pe toti ceilalti, nu este un dar....e un defect...pentru ca asa cum spuneai si tu semiramis, apoi incepem sa plangem"sunt singur,nimeni nu ma vrea!"
"Femeia domnilor, e singura care conteaza!!"