10 Octombrie, 2025, 10:48:05 p.m.
Totul despre Iubire

Autor Subiect: Rontaind iubiri celebre (Romeo si Julieta)  (Citit de 8980 ori)

0 Membri și 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

24 Noiembrie, 2004, 12:44:59 p.m.
Citit de 8980 ori
Offline

Lorelei


Este tragica povestea lui Romeo si a Julietei? Ar fi putut gasi si alte solutii? Sinuciderea - o solutie in iubire? Ce credeti?
« Ultima Modificare: 13 Ianuarie, 2005, 08:33:44 p.m. de Lorelei »
Amintirile au un singur cusur: ne viziteaza in fiecare zi.

24 Noiembrie, 2004, 03:07:50 p.m.
Răspuns #1

Lord_Saladin

Vizitator
 
 Nu sunt expert in literatura, dar am sa incerc sa ma dau cu parerea aici, unde vad ca forumistii nu prea se inghesuie... :(
 O iubire perfecta nu poate exista... mereu vor aparea mici certuri, cel putin.. e ceva absolut normal.Daca Romeo si Julieta ar fii ramas impreuna, s-ar fii dedus automat ca aceea iubire idilica dintre ei, trecuta prin filtrul varstei, ar fii devenit impregnata mai tarziu de fel de fel de lucruri lumesti, si de mici certuri, etc.
 Facandu-i sa se sinucida in piesa, W. Sheakespeare (sa ma iertati daca am scris prost numele) , a vrut sa arate ca aceasta legatura dintre cei doi va ramane perfecta pentru totdeauna, fara a fii alterata niciodata. Un alt mesaj ar mai fii faptul ca o iubire perfecta, ideala, nu poate fii atinsa in conditiile acestei existente... putem tinde catre iubirea ideala, dar a o atinge cu adevarat ne este imposibil.Romeo si Julieta ramand deci uniti in viata, uniti si in moarte, si si dupa.
 Sinuciderea, chiar si din dragoste, m-i se pare cea mai mare prostie.E nobil sa iti sacrifici viata pentru cel iubit, dar sinuciderea nu o aprob.

24 Noiembrie, 2004, 03:51:49 p.m.
Răspuns #2
Offline

Semiramis

Global Moderator
evident ca este tragica, ea fiind in esenta o tragedie. daca s-ar fi gasit o alta solutie, aceasta opera nu mai apartinea acestui gen.
putem vedea transformarile in urma implicatiilor din viata personajelor, trecerea lui romeo de la o dragoste superficiala la una ce-i excita toate simturile la maxim.
in carti sau filme sinuciderea este permisa din punctul meu de vedere pentru ca prin ea se accentueaza importanta si inaltimea momentului. in viata reala niciodata. e un pacat prea mare pentru cel ce comite suicidul si prea mare povara pentru sufletul sau...
mi-aduc aminte de tragica sinucidere a sotiei lui stefan augustin doinas in noaptea mortii dragului ei sot. frumoasa balerina n-a putut supravietui marii dureri suferite. din pacate, dincolo de moarte nu va fi alaturi de el, este damnata in urma actului nebunesc ce l-a facut...o mare tragedie iar dragostea nu are nici o scuza...pentru ca viata ne e cel mai important lucru daruit si nu trebuie sa ne batem joc de el.
Whatever happens, happens for a reason!
Orice se intampla, se intampla cu un scop!

25 Noiembrie, 2004, 12:58:00 p.m.
Răspuns #3
Offline

viulian

Administrator
Deja vesinca poveste a simbiozei si dependentei de care unii oamenii sufera.. Daca moare (sau se indeparteaza cumva) jumatatea continatoare atunci ala ramas e incapabil sa mai fiinteze autonom. Agonie, refuz de a mai trai, si pentru ai mai slabi sinucidere.

Nu e tragic ce a fost acolo, e doar selectie naturala daca e sa fiu cinic  ;D. Suspectez autorul de o subtila ironie.

25 Noiembrie, 2004, 01:10:23 p.m.
Răspuns #4
Offline

Lorelei


Autorul si ironiile lui... Pai adevarul e ca aceasta "rubrica", "rontaind iubiri celebre", a pornit ca o provocare catre oamenii care incerca sa gandeasca in loc sa preia idei de-a gata. Si la fiecare incerc sa arunc cate o momeala, de la care lumea sa porneasca. De obicei - impotriva a ceea ce s-ar scrie la o prima vedere. Un pic de ironie exista, da' nu e malitioasa, e doar o provocare.  :D
Amintirile au un singur cusur: ne viziteaza in fiecare zi.

25 Noiembrie, 2004, 04:00:48 p.m.
Răspuns #5
Offline

Em'sSoul


   Muzafer...ai dreptate..."e normal sa-ti sacrifici viata pentru cel iubit,dar sinuciderea nu o aprob".
    Printr-o hiperbola mi-as putea asemana povestea cu drama mai sus mentionata...L-am iubit,m-a iubit,a murit din dragoste pentru mine,s-a sinucis...dar eu traiesc pentru ca nu am avut curajul lui.A fost greu dar am reusit...supravietuiesc.Acum imi aduc aminte cu placere de acea perioada si nu suspin pt ca s-a terminat prea repede ci zambesc pt ca s-a petrecut.
     Este tragica povestea lor...alte solutii s-ar fi gasit dar doar daca ar fi scris altcineva piesa in cauza. :)
Don't hang on...nothing last forever!

20 Martie, 2006, 11:23:22 p.m.
Răspuns #6
Offline

viulian

Administrator
Cumva... sinuciderea mi se pare manifestarea vointei.. dar e o lasitate ascunsa acolo, aceea de a accepta infrangerea.
Si e cam dureros da, sa accepti sa fii infrant.. atat de infrant.

As fi ales suferinta eu, in locul sinuciderii... chiar daca totul pare a nu mai avea nici un sens. Adica daca ma aflu aici, e pentru un rost, si "adevarul" ca << rostul e ca nu mai e nici un rost >> nu prea il simt muncit suficient incat sa fie o revelatie. E mai mult golul interior ramas fara reper... dar, dar! dar... sunt un invingator, sunt un invins ? Habar n-am... dar voi afla.

21 Martie, 2006, 12:14:23 a.m.
Răspuns #7
Offline

Lorelei


Da, problema reala cred ca intr-adevar asta e: nevoia de repere. Atunci cand incetezi sa mai fi tu reper pentru tine insuti si este un altul in locul tau, disparitia acestui "un altul" te face sa iti pierzi "rostul" in lume. De fapt ai pierdut reperul.
Si atunci singura solutie posibila pentru tine_cel_ramas_fara_reper este anularea ca fiinta. Revenim la eterna diferenta intre dragostea ca libertate si dragostea ca dependenta.
Amintirile au un singur cusur: ne viziteaza in fiecare zi.