Cu toate ca nu vreau, ispita ma ademeneste... mai arunc si aici o poezie, sa fie in concordanta cu starea de spirit ... ce sa fac daca`mi place prea mult bacovia

Vino-n codru la izvorul
Care tremura pe prund,
Unde prispa cea de brazde
Crengi plecate o ascund.
Si în bratele-mi întinse
Sa alergi, pe piept să-mi cazi,
Sa-ti desprind din crestet valul,
Sa-l ridic de pe obraz.
Pe genunchii mei sedea-vei,
Vom fi singuri-singurei,
Iar în par infiorate
Or să-ti cadĺ flori de tei.
Fruntea alba-n parul galben
Pe-al meu brat încet s-o culci,
Lasand prada gurii mele
Ale tale buze dulci...
Vom visa un vis ferice,
Ingana-ne-vor c-un cant
Singuratice izvoare,
Blanda batere de vânt;
Adormind de armonia
Codrului batut de ganduri,
Flori de tei deasupra noastra
Or să cada randuri-randuri.