10 Octombrie, 2025, 09:38:30 p.m.
Totul despre Iubire

Autor Subiect: Dumnezeu...privit din mai multe unghiuri!!!  (Citit de 6900 ori)

0 Membri și 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

29 Noiembrie, 2004, 05:24:29 p.m.
Citit de 6900 ori
Offline

Anca-Mikky


     Dumnezeu poate fi privit in atatea moduri, gandit in nu stiu cate feluri de pana la urma depinde de tine ce "raspuns" iti alegi.
     Dumnezeu poate fi o autosugestie a mintii noastre deoarece trebuie sa crezi in ceva pentru ati continua existenta vietii stiind ca undeva este cineva care te pazeste de rele, te pedepseste cand faci fapte rele (iti infraneaza instinctele de barbarie) sau te rasplatesc cand faci fapte bune. Cu timpul dupa ce ti-ai creat imaginea despre El, in cap, incepi sa-I dai anumite atributii, puteri, calitati (ceea ce ai vrea tu sa fii, ca o dorinta neexprimata) pentru ati intari mai bine credinta. Daca aceasta "creatie a mintii noastre" este ceva pozitiv, de aici trebuie sa derive si ceva negativ, deoarece una fara alta nu se poate si trebuie sa adaugam si ceva picant,nu?
     Dumnezeu ar putea fi manipularea mintii noastre care in momentul de fata o poate detine Biserica sau orice om care se foloseste de moralitatea altuia...
     Pe vremuri, de exemplu cand a aparut focul, ma rog, cand s-a descoperit focul, omul vazandu-i puterea si maretia a inceput sa se inchine la el si astfel treptat au aparut zeii. Asta datorita nevoi de a nu te simti asa de mic in lumea asta, si ca, indispensabil, trebuie sa crezi ca exista cineva in lumea asta care sa te protejeze dar sa te si pedepseasca.
     Dumnezeu poate fi educatia noastra spirituala asa cum parintii se ocupa de cresterea noastra. Copilul cand e mic simte nevoia de ocrotire a parintilor, invata de la ei (sau invata singuri), se teme de puterea lor datorita pedepselor pe care i le pot administra sau isi cere dreptul de a fi rasplatit atunci cand duc la bun sfarsit indeplinirea unor sarcini sau savarsirea unor fapte bune. Asa este asi Dumnezeu, dar in forma spirituala.
     Dumnezeu poate fi mobilul actiunilor noastre deoarece atunci cand dam gresi, inevitabil, trebuie sa dam gresi pe cineva deoarece pe noi nu ne vedem niciodata, chiar daca stim ca ne alegem singuri faptele. Dar de unde stim sigur daca acele fapte sunt alese de noi sau de niste intamplari sau fenomene necunoscute noua, care ne manipuleaza, fara sa stim, considerandu-le normale sau bazate "cica" pe a noastra gandire? De aici confuzia destin-liberul arbitru (destin-guvernat de Dumnezeu; libarul arbitru-condus de noi). De unde stim ca acele fenomene sunt controlate de noi sau de pura intamplare predestinata? Sa fie o coincidenta?
     Nu l-am putea gandi pe dumnezeu ca un concept creat de om? Dumnezeu are insusiri absolutizate ale omului fiindca Dumnezeu nu este omul ci este un ideal al omului. Tot ceea ce nu poate omul sa atinga a pus aceste insusiri lui Dumnezeu. Daca omul este puternic, Dumnezeu este atotputernic, daca omul este intelept, Dumnezeu este intelepciunea suprema, daca omul este capabil de a cunoaste adevarul Dumnezeu este adevarul. Toate aceste calitati omul le-a creat pentru ca nu le are absolutizate si astfel Dumnezeu nu ar trebui asezat inaintea omului ci omul inaintea lui Dumnezeu pantru ca omul l-a creat pe Dumnezeu. NU pot sa spun ca asa este sau asa gandesc eu, este doar un puct de vedere care mi-a venit in minte.
     Dar cum se face ca Dumnezeu ne stie toate miscarile pe care urmam sa le facem, toate gandurile noastre, chiar si ceea ce scriu eu aici,inainte de a stii eu ca voi urma sa o fac? Daca ar fi asa atunci inseamna ca ar trebui sa stie toti pasii pe care voi urma sa ii fac si deci toata viata mea de aici inainte, imi va stii toate pacatele si lucrurile bune facute de mine, atunci unde ar mai intervenii schimbarea, schimbarea mea? Iar asta nu ma  refer la destin...deoarece ar insemna ca destinul ar fii inaintea lui Dumnezeu. E ca si cum Dumnezeu ne-ar stii "drumul", dar acest "drum" ne e facut de El. Oki...El le stie pe toate dar nu se amesteca poate decat atunci cand ii cerem noi...dar de cate ori nu am cerut-o si El s-a tinut deoparte vazand cat ne tine limitele psihicului? Vede Raul, dar nu intervine, ca altfel ce cauta raul in Rai? Cum ar veni dumnezeu a permis raului sa existe si acum stau sa ma gandesc daca ingerii aveam liberul arbitru sau propria lor gandire? De ce atunci cand totul ne merge bine in viata se intampla un lucru rau care ne distorsioneaza complet modul de gandire (si-a bagat cineva coada!) El nu intervine ?Sau poate intervine permitandu-i Satanei sa ne faca acest joc al "loialitatii"!!
     Noi suntem mobilul actelor Lui, noi suntem creatia Lui fara de care probabil nici nu ar fi existat deoarece nu are cine sa-L slaveasca. Sau ne-a creat pentru ca simtea nevoia sa iubeasca ceva sau pe cineva si sa fie El la randul Lui iubit? Cand creezi ceva iti dai sudoarea de pe frunte, tot ce ai mai bun din tine ca sa-l atunci la perfectiune atat cat poti. Dumnezeu este perfect facandu-ne pe noi imperfecti. Sa-i fi fost frica ca L-am putea depasi sau trebuie sa se stie cine e stapanul?
     De ce pentru a ne afla mantuirea trebuie sa credem in Dumnezeu, sa-L acceptam, sa-L iubim? Pentru ca El este creatorul nostru si Ii suntem datori cu asa ceva. Dar cum putem sa-I fim datori cu viata cand unii dintre noi nu mai pot accepta acest "dar" si-I striga de ce l-a nenorocit silindu-l sa traiasca? De ce nu avem dreptul de a ne alege daca vrem sa ne nastem sa un? Dar cum sa facem aceasta alegere inainte de a stii ce inseamna a trai? Si dupa ce am aflat raspunsul la intrebare, ma intreb cati dintre noi ar mai vrea sa traiasca? De ce la sfarsitul vietii toti vom fii judecati dar pe El nu avem voie sa-L judecam nici atunci cand traim? Acelasi raspuns mereu: Pentru ca El este creatorul noastru si are drept de viata si de moarte asupra noastra!!! Atunci de ce ne-a inzestrat cu gandire? Avem gandire, dar cu numai o anumita limita de cunoastere, intelegere si perceptie. Tocmai pentru ca avem gandire eu imi pun astfel de intrebari si redau aceste "unchiuri de privire" , dar nu inseamna ca a mea gandire este corecta sau nu.
      Suntem oameni, gresim, cum se spune El chiar nu greseste niciodata? Ce raspuns are pentru mine cans Ii spun ca a gresti aducandu-ma pe pamant, experiment gresit?
      Iisus este CALEA, ADEVARUL si VIATA. Atunci ce se intampla cand nu mai suportam sa traim? Suntem ai Satanei?
      La un moment dat nici nu stii ce sa mai crezi, daca exista Dumnezeu sau multe fenomene neexplicate ce se intampla in noi se datoreaza folosirii unui procentaj foarte mic al creierului. Cu ce se mai "joaca" creierul inafara de functiile organismului? Psihicul este unul din cele mai mari atuuri ale omului atunci cand il folosim cum trebuie dar si cel mai mare dezastru atunci cand suntem pierduti!
      Un lucru care imi este greu sa il "explic" este sufletul, deoarece atunci cand vorbesc de el, il i-au ca pe un concept spiritual nu numai religios. Cred in suflet ca este de origine divina (care suflet? care exista candva, probabil!) si deci astfel cred in Dumnezeu. Dar nu sesizati o diferenta intre " Cred in Dumnezeu" si "Cred ca Dumnezeu exista"?
      1. "Cred in Dumnezeu" adica a-I urma calea, a iti inchina viata Lui, sensul vietii, supunere (dar nu in sens peiorativ.
      2. "Cred ca exista Dumnezeu" inseamna a-I accepta, a-I recunoaste existenta dar nu neaparat si supunearea (cu sensul mentionat mai sus). Eu tind mai mult spre a 2-a varianta, stiu ca exista, simt ca exista dar nu mai pot reveni al stadiu "emotional" pe care il aveam candva. Intre timp pe parcursul vietii ( car enu-mi cuprinde prea multi ani) m-am pierdut si numai am nicio incredere ca ma voi regasi si evit orice speranta de a ma mai intoarce la viata. Drumul vietii mi l-am ales, de fapt, al scufundarii treptate pentru ca ceva brusc si iremediabil nu-mi este ingaduit sa o fac.
      V-ati intrebat vreodata cum au aparut rasele umane, deoarece in Rai Adam si Eva erau albi? Poate din cauza conditiilor de mediu sau de adaptare? Daca stie cineva un raspuns la o astfel de intrebare, un raspuns religios, as fii chiar interesata sa aflu!!!
      Sunt om deci am dreptul sa gresesc in rationamente dar asta e o abordare din mai multe puncte de vedere nefinalizate intr-un raspuns, asa ca accept atat critici cat si confruntari de idei.
Viata este o lunga si chinuitoare boala, boala pe care numai moarte o poate vindeca. Sa o ajutam sa se vindece sau sa incercam un alt antidot?

29 Noiembrie, 2004, 06:10:59 p.m.
Răspuns #1

Lord_Saladin

Vizitator
Pe vremuri, de exemplu cand a aparut focul, ma rog, cand s-a descoperit focul, omul vazandu-i puterea si maretia a inceput sa se inchine la el si astfel treptat au aparut zeii. Asta datorita nevoi de a nu te simti asa de mic in lumea asta, si ca, indispensabil, trebuie sa crezi ca exista cineva in lumea asta care sa te protejeze dar sa te si pedepseasca.


 Religia originara a omului primitiv era monoteismul. De abia mai tarziu a decazut, ajungand la politeism. Omul mereu a crezut in viata de apoi, chiar si omul pe care il numim primitiv dupa standardele noastre.Cred ca ai citit si tu ca oamenii din pesteri, chiar si omul de neanderthal, avea obiceiul de a aseza flori deasupra trupurilor celor morti.Asta denota credinta in nemurirea sufletului.
 Toate triburile primitive din intreaga lume, cam toti oamenii cred in nemurirea sufletului.Inseamna ca, cu siguranta in trecutul indepartat, trebuiau ca stramosii sa fii fost martori la cateva fenomene cu totul inexplicabile din moment ce aceasta credinta s-a intiparit asa de puternic la toti oamenii.

Dumnezeu poate fi o autosugestie a mintii noastre deoarece trebuie sa crezi in ceva pentru ati continua existenta vietii stiind ca undeva este cineva care te pazeste de rele, te pedepseste cand faci fapte rele (iti infraneaza instinctele de barbarie)
 Nu e nevoie de religie ca sa iti infranezi instinctele de barbarie.Sunt atatia atei care sunt umanisti si se poarta de mii de ori mai frumos , mai demn si mai uman decat multi oameni care cred. In nici un caz credinta nu a aparut din acest motiv.

     Dar cum se face ca Dumnezeu ne stie toate miscarile pe care urmam sa le facem, toate gandurile noastre, chiar si ceea ce scriu eu aici,inainte de a stii eu ca voi urma sa o fac? Daca ar fi asa atunci inseamna ca ar trebui sa stie toti pasii pe care voi urma sa ii fac si deci toata viata mea de aici inainte, imi va stii toate pacatele si lucrurile bune facute de mine, atunci unde ar mai intervenii schimbarea, schimbarea mea?
 Dumnezeu e atemporal. E in afara timpului. De aceea niciodata nu imbatraneste.Stie toti pasii pe care urmeaza sa ii faci, si stie daca Il vei urma sau nu.Cu toate astea, ai liberul arbtitru de a Il alege sau nu.Faptul ca El stie viitorul nu inseamna ca a pus o stampila in dreptul vietii tale.

Vede Raul, dar nu intervine, ca altfel ce cauta raul in Rai? Cum ar veni dumnezeu a permis raului sa existe si acum stau sa ma gandesc daca ingerii aveam liberul arbitru sau propria lor gandire

Ingerii au liber arbitru. De aceea unii, in frunte cu Lucifer, au ales raul.Altii, s-au revoltat si au calcat poruncile inca mai tarziu, iar cei mai multi au ramas fideli. Daca Dumnezeu ar fii exterminat pe Lucifer de la inceput, acesti ingeri in sinea lor posibil sa fii obiectat si sa il fii considerat pe Dumnezeu drept un tiran. Dar Dumnezeu l-a lasat pe Lucifer, si il va lasa sa se distruga singur, pentru a arata unde duce mandria si trufia.

Sau ne-a creat pentru ca simtea nevoia sa iubeasca ceva sau pe cineva si sa fie El la randul Lui iubit? Cand creezi ceva iti dai sudoarea de pe frunte, tot ce ai mai bun din tine ca sa-l atunci la perfectiune atat cat poti. Dumnezeu este perfect facandu-ne pe noi imperfecti. Sa-i fi fost frica ca L-am putea depasi sau trebuie sa se stie cine e stapanul?


 Dumnezeu ne-a facut din dragoste. Ne-a facut cu mainile lui proprii. Scopul lui a fost ca noi sa tindem catre dumnezeire, si sa fim nemuritori , puternici, si plini de cunoastere. Putea sa ne faca niste roboti, dar a ales sa ne dea noua varianta alegerii... la ce sunt buni niste roboti , la urma urmei ?


V-ati intrebat vreodata cum au aparut rasele umane, deoarece in Rai Adam si Eva erau albi? Poate din cauza conditiilor de mediu sau de adaptare? Daca stie cineva un raspuns la o astfel de intrebare, un raspuns religios, as fii chiar interesata sa aflu!!!


 Adam si Eva... de unde stii tu ca erau albi ? Arata-mi un singur pasaj din Scriptura care ar sustine asta...
 De unde au aparut rasele ? Gandeste-te numai la cei din India... sunt tot indo-europeni ca noi, ba sanscrita aceea ce o vorbesc are inca multe cuvinte in comun cu limbi europene precum engleza, romana, rusa, etc. Si totusi, cand te uiti la ei, observi ca arata total diferit de noi... De ce? Din cauza climei.
Clima calda, soarele arzator, in general cam tot ce tine de clima, astea produc in timp modificari ale fizionomiei, si diverse adaptari. De ex, Indienii din muntii Anzi au plamanii mai dezvoltati, ca sa poata sa respire mai bine aerul rarefiat de la marile altitudini. Ei traiesc acolo si n-au probleme in a se adapta.
 Religia nu are de a face cu culoarea pielii...  a cere o explicatie religiasa la un astfel de fapt, m-i se pare nepotrivit.

Iti dau o tema de gandit... presupunem ca toata povestea cu existenta lui Dumnezeu e o inventie gratuita.Ei bine, daca urmaresti din cand in cand canalul Discovery, si nu numai , mai prinzi din cand in cand emisiuni ce arata secvente din lumea paranormalului, cum ar fii, fantome, strigoi, diavoli, vrajitoare, blesteme, etc, etc. Stiinta nu poate da niste raspunsuri la aceste intrebari, si aceste fenomene paranormale malefice sunt cunoscute.Din moment ce astfel de lucruri se intampla, e logic ca in dimensiunea spirituala, sa exista forte malefice, forte ale raului, pe care noi, crestinii, le asociem Satanei. Si daca exista "cineva rau", NU E LOGIC ATUNCI SA EXISTE SI CINEVA BUN ?

 

29 Noiembrie, 2004, 08:03:17 p.m.
Răspuns #2
Offline

david


ce s ar intampla daca dumnezeu nu ar exista, oare multi ne am duce sa ne sinucidem pentru ca nu mai avem de ce trai sau acest lucru ne va lua si ultima speranta, ca vietile noastre sunt destul de terne si nesemnificative, ca viata pare ca nu are nici un nteles,
am gasit iubirea am pus o la zid am ridicat o in slavi dar oare chiar stim sa iubim sau ne ascundem in spatele acestor cuvinte pentru a nu fi desconspirati, ce se intampla daca veti afla ca nu puteti iubi, ca iubirea voastra nu este iubire, cine ne poate spune ce suntem sau cine putem fi sau daca existenta noastra are vreun sens, si daca aflam ca tot ce am sperat sau crezut este numai  o idee, ca ea nu exista decat in mintea noastra si ce se intampla atunci, vom fi atat de dezamagiti de viata incat vom deveni indiferenti la tot si la toate sau poate vom face ceea ce este adevarat, vom cobori printre oameni si vom afla ca oricate zeitaiti ar fi noi nu am fi nimic fara celalalt si ma intreb : nu este mai bine asa ? sau sa ne pastram visele in continuare si sa speram ca maine viata noastra va fi mai buna sau, daca nu, poate intr o viata viitoare prin marea mila a lui  dzeu,
existenta unui fenomen ca stafii, varcolaci etc nu dovedeste si existenta a ceva mai bun sau mai frumos, s ar putea sa fie un fenomen pe  care nu l am inteles inca asa cum pentru cei din vechime un bec i ar fi speriat rau de tot iar pentru noi el nu reprezinta decat un simplu bec.
« Ultima Modificare: 29 Noiembrie, 2004, 08:06:17 p.m. de david »

02 Decembrie, 2004, 08:48:48 p.m.
Răspuns #3

Lord_Saladin

Vizitator
 Cred ca cunosti pariul lui Pascal... Mediteaza la el.
 Cat despre stafii , varcolaci, vrajitorie ,fenomene paranormale cu tenta malefica, te-as sfatui sa iei parte la o slujba de exorcism. Exista biserici, manastiri, unde se practica. Adevarat iti spun, iti va risipi orice indoiala....
 In orice caz, mai studiaza fenomenul
 
 P.S: sunt perfect sigur ca un om primitiv adus in epoca noastra, daca i s-ar explica , ar putea manui intr-o luna un computer.Asa ca explicatia cu becul e invalida in opinia mea.

22 Decembrie, 2004, 05:54:48 p.m.
Răspuns #4
Offline

david


Nu cred in cei care zic ca sunt posedati de demon, eu cred ca omul are puterea sa devina atat inger cat si demon adica este suficient sa creada ca este demonul in el
ca el sa se manifeste in acest mod sau mai poate fi si varianta ca cei din anturajul tau sa ti inolculeze ideea ca esti posedat, ajungand in cele din urma chiar sa crezi in acest lucru. In ceea ce priveste pariul lui pascal tare teama imi este ca crezand in ceva care s ar putea sa nu existe te va  face sa pierzi a trai alte lucruri care merita  a fi explorate. Exista riscul ca toata viata ta sa devina o iluzie. Nu cred ca omul din vechime va invata  ce inseamna un calculator. Daca nimeni nu iti spune ce este un calculator atunci vei invata foarte greu ce face si daca te mai si temi de el atunci sansele se reduc in mod simtitor.(brad)
« Ultima Modificare: 22 Decembrie, 2004, 05:57:19 p.m. de david »

28 Decembrie, 2004, 04:09:08 p.m.
Răspuns #5
Offline

Fiul_Ploii


  Pentru mine, fiinta religioasa nu este cea aflata mai presus de natura, ci aceea care este in intregime naturala, care a explorat natura in toate dimensiunile ei, care nu a lasat nimic neexplorat.
 Religiozitatea inseamna pur si simplu o provocare pentru a creste, o provocare aruncata semintei pentru a ajunge la apogeul exprimarii sale, a se deschide in mii de flori si a-si raspindi parfumul ascuns in ele.
Ce que vous n’aimez pas, ne le faites pas !

03 Ianuarie, 2005, 01:33:45 a.m.
Răspuns #6

bke

Vizitator
voi ati auzit de efectul placebo?ii dai lu unu o aspirina si ii zici ca e extasy , si ala chiar crede ca este drogat si se manifesta la fel.... cum sa fi posedat daca ai un inger pazitor? de ce il mai ai?poate daca crezi in satana ... si nici atat... .Totul este din minte.Daca vrei sa existe ingeri, exista si ii si vezi, vrei sa existe demoni?exista si aia si ii si vezi vorbesti cu ei, pe lumea asta...desigur.

09 Noiembrie, 2005, 07:34:44 p.m.
Răspuns #7
Offline

valericanicolescu


Anca,cand ai timp de plimbare te rog sa te uiti spre cer.Uitate bine cu ambi ochi,pune si niste ochelari,te rog sa iei si un binoclu.Cat poti sa vezi din cer?.Cat poti sa vezi din pamant? Cat poti sa vezi din mari sau oceane?
Cat poti sa vezi din creatiunea lui Dumnezeu?Cred ca nu vei vedea nici cat un pui de gaina din creatia Lui.Atunci cum poate un om sa creeze un Dumnezeu asa mare,cand nu e in stare sa vada decat ceva infim din creatiunea Sa.Alt punct de vedere precizat de tine.Dumnezeu te-a creat curata fara de pacate,dar tu din stiinta sau nestiinta ai facut o multime de pacate si Biblia spune:,,pacatele pun un zid de despartire intre om si Dumnezeu si-L impiedica sa ne asculte rugaciunile"De aceia nu-ti raspude cand te rogi.Alt punct:Dumnezeu stapaneste binele,iar diavolul stapaneste raul.Dumnezeu nu ne obliga dar ne da posibilitatea sa alegem sau binele si in acest caz iL alegi pe Dumnezeu daca faci numai binele,sau alegi raul si in acest caz faci numai raul si in tine vin legiuni de draci,deaceia multi oameni devin demonizati si aceasta nu este o gluma este adevarat.Alt punct:Tu sti ca Dumnezeu vorbeste tuturor oamenilor care-l cauta cu toata inima lor prin:Cuvantul Sau Biblia,prin vise,prin viziuni,prin Duhul Sfant.Daca iL cauti cu toata inima El se va lasa gasit asa de bun este Dumnezeu.Daca doresti
sincer mai multe informatii afla ca si eu sant tot din Craiova.Domnul sa te ajute sa-L cunosti Amin.
Sant din craiova,sincera,religioasa,hotarata,
calma,persistenta,responsabila,modesta,loiala,sociabila,comunicativa,sensibila,tandra ,vesela,eleganta,amabila,inteligenta etc.

30 Ianuarie, 2006, 11:41:03 p.m.
Răspuns #8

Bke

Vizitator
,,pacatele pun un zid de despartire intre om si Dumnezeu si-L impiedica sa ne asculte rugaciunile" asta inseamna ca nepacatosiilor le raspunde?

14 Aprilie, 2006, 01:25:51 a.m.
Răspuns #9
Offline

valentina


Ai zis ca iti doreai sau doresti sa nu fii existat.Si eu aveam uneori asemenea ganduri,dar era acel ceva care nu ma lasa sa cedez inca.Am luat si pastile dar chiar daca viata(noi o facem sa fie grea)ne mai da cate o palma,trebuie sa avem taria sa mergem mai departe.Cred ca tocmai asta e frumusetea vietii,taria fiecaruia dintre noi pentru a merge mai departe cu bucurii,nevoi,tristeti,lacrimi.Toate aceste neajunsuri,suparari,pe mine m-au calit,am vrut da de multe ori sa renunt,dar era acel cineva unic care nu-mi dadea voie sa renunt la viata,la tot ceea ce inseamna viata.Si azi ,imi vine cateodata sa plec,sa fug,dar nu din pricina ca nu am azi un ban ,ci pentru ceea ce vad ca se intampla in lume,eu vad exact asa cum scrie in biblie...cu fii care-si ucid parintii,fratii,se urasc,se batjocoresc,si toate cate se intampla...
Stiu o vorba cum ca "sinuciderile sunt niste scuze prostesti".Crezi ca scapi dar pe lumea cealalta te caznesti mult mai mult...asa cred eu.
Iubirea , isi intinde aripa in zborul nesfarsit al timpului !
Eu sunt doar o mica particula dintr-un atom ...
sunt praf de stele in trecerea mea grabita prin lume

14 Aprilie, 2006, 09:01:08 p.m.
Răspuns #10

furia ingerului

Vizitator
Dumnezeu asta nici nu mai stie si El saracu' cate unghiuri mai are la cate priviri are atintite asupra-i.
De la unii dintre noi primeste in schimb...j-unghiuri!
Ma uit la Tine din toate partile si Tu ai ramas intepenit in sticla aia soioasa a icoanei ce-au lins-o, duminica de duminica, si mosnegii si politaii si tarfele si copilasii si popii...
Hai noroc, Parinte, te vad ca un caleidoscop, mereu in culori si in lumini diafane si Tu nu esti in stare in fata mea sa-mi zici pana la urma ce esti, barbat ori femeie !