Traim ca sa cuprindem totul si sa ne pierdem intr-o zi, spuneam eu odata... fiecare suflare ne aduce mai aproape de moarte... o lumanare e simbolul sacrificiului... se consuma pe sine pentru a lumina pe altii... pana acum asta am facut...
e ciudat, dar am chef de confesiuni azi... aproape fiecare prietena a mea avea o melancolie de-aia profunda.. cred ca asta m-a atras... una voia sa se sinucida... alta cauta putin romantism intr-o lume plina de ura... alta, dupa un esec in dragoste a cazut in bratele mele... s asa mai departe... dar chestia ironica stiti care e? de fiecare data, dar de fiecare data, cand se puneau pe picioare, eu eram cel care ramanea cu buza umflata...
voind sa vada ca exista si mai bine, simtind pe pielea lor, nu le-a placut... poate era prea devreme... sau prea tarziu...
o lumanare sunt... si ard pentru fiecare bat de chibrit ce ma aprinde... pana ce nu voi mai avea decat o ultima suflare si ma aprind singur.. sau pana ce gasesc un bat ce imi va intretine flacara..