
M-ati facut sa imi aduc aminte de vremuri de mult trecute. Am ascultat si eu ani de zile numai "metale", am admirat stilul de viata al rock-erilor adevarati, faceam colectie de lanturi, embleme, postere, insigne, traiam, respiram, mergeam cu rock-ul in suflet. DA, au trecut anii si am crescut. Acum inteleg intr-un fel ca a fost o etapa a vietii, un proces oarecum firesc al tineretii dar nu unul constructiv! Nu pot spune ca a ramas ceva bun de pe urma revoltei specifica adolescentei, revolta care avea mare legatura cu muzica pe care o ascultam. Acum nu as mai putea asculta death-metal si nici genuri apropiate. Si nici sa ma mint, asa cum faceam atunci, ca genurile astea de muzica nu au neaparat mesaje satanice. Sa fim seriosi! Ascultati metale, dragii mei, dar nu fiti orbi! Nu duce la nimic bun! Sfatul meu e sa va feriti cat puteti de tot ce poate insemna otrava pentru sufletele si mintile voastre! Va spune asta, repet, un om care a trecut prin ce treceti voi acum! Si nu poate decat sa ii multumeasca lui Dumnezeu ca s-a trezit inainte de a fi prea tarziu! Muzica, daca nu inspira pace si liniste, veselie sau melancolie, nu poate fi una care sa se poata impaca cu dragostea sau cu Dumnezeu! Prieteneste va spun: lasati abureala!