Cum trec anii peste trupurile goale,
Timpule neiertător,
În faţa puterii tale !
Fiecare zi ce-a fost,
Sau ce vine fără rost,
Ne transformă doar în gânduri
Risipite pe-ale Morţii vaste câmpuri.
Ce te face să cobori
Din înaltul Cerului,
Vis neiertător, fiic-a Întunericului ?
Păsuieşte-ne doar cu o clipă
Tu, al Nopţii aspru licăr,
Cât să strângem multe gânduri
Pe-ale vieţii verzi pământuri.