Buna, prietena draga! Nu intamplator incep cu tine. Trebuie sa spun ca de fapt gandul la tine mi-a inspirat acest topic. Iti multumesc si pentru asta!
***
Inceput de vara pustie. Deodata tresar descoperind LoveTime! Un pic dezorientat de vartejul de atunci din viata mea, am gasit tocmai ceeea ce aveam nevoie: o oaza de liniste, un plus de siguranta, de securitate, o usa deschisa cu prietenie. Atunci te-am intalnit. Atunci si aici. Faptul ca exista atunci un "aici" are indiscutabil legatura cu tine.
Tu intelegi atat de bine ce inseamna acest "aici"! Vremuri trecute, ale caror inceputuri se intind dincolo de mine, ma impiedica sa stiu ceea ce stii tu dar nu ma pot opri sa "simt". Vremuri de inceput, vremuri de cautari, vremuri de promisiuni si vise. Acestea sunt cele traite de tine. Eu apar abia cand promisiunile incep sa prinda contur, sa devina certitudini. Eu culeg roadele muncii sufletelor dinainte. Nu voi minimaliza meritele nimanui, fiecare isi va avea locul lui aici, dar "androgin" inseamna pentru mine puterea de a crede intr-un vis, capacitatea de a-ti insusi o viziune, de a sustine. Oare cat din ceea ce se vede azi mai poarta urma straduintelor de la inceput? Cine intuieste macar vremea aceea de "liniste apasatoare" care a fost candva? Cum a fost ca zile si saptamani intregi sa nu scrie nimeni nimic? Cum e cand strigi si singurul care iti raspunde e poate doar ecoul?...
In asemenea vremuri, mi-e imposibil sa cred ca eu as fi avut puterea de a ramane "aici"! Absolut adevarat! De aceea, Andro, m-ai uimit de la inceput. Ce-ar fi fost acest loc fara tine? Cat din ceea ce s-a visat ar mai fi devenit realitate? Pentru mine, un exemplu de putere ce vine din credinta intr-un ideal. O biruinta a iubirii in care ai crezut. Iti sunt recunoscator.
Ai facut totul insa cu atata modestie! Desi discretia ta aducea cu sine "riscul" sa treci neobservata, ai ales sa sustii eforturile celorlalti. Cand nimeni nu mai era in fata ieseai tu, tragand lucrurile dupa tine. Cu toate astea, nu ti-ai atribuit merite ci ai tinut sa aduci altuia multumire pentru lucrurile bune de "aici". Ai tinut sa vezi cum frumosul din tine gaseste "si-mai-frumosul" din ceilalti si le-ai aratat recunostinta. Asta m-a impresionat din nou.
In tot timpul cat am lucrat impreuna pe forum n-am schimbat nici doua mesaje intre noi. Curios pentru ce se intampla azi. Dar ai ales sa-ti pastrezi locul discret. Dialogul nostru a fost mai degraba unul la distanta, un fel de dialog mut. N-a fost insa deloc unul surd. Andro, ai rezonat in mine mai puternic decat ar fi lasat sa se inteleaga legatura noastra! Iar odata cu venirea mea aici, mi-ai lasat mie locul din fata in care te gasisem. Iti marturisesc acum ca gestul acesta venind din partea ta presupunea incredintarea unei stafete. A fost o onoare pe care tu mi-ai dat-o! Indiferent de ce ar crede cineva, acela a fost momentul de reponsabilitate pe care l-am simtit, odata cu discutia de la "Bisericutze pe forum sau care-pe-care!". Stii despre ce vorbesc!
Dar modestia innobileaza si munca facuta in ascuns nu ramane nerasplatita! Vreau sa spun ceva in acest sens. La un moment dat m-am trezit intr-un mod absolut neasteptat facut moderator. In realitate, singurul moderator de atunci. Am inceput sa ma balbai. Eram atat de incurcat incat nu stiam ce trebuie sa fac: sa accept sau sa refuz? De fapt nimeni nu ma intrebase mai inainte. Nu ti-am spus niciodata: mi s-a parut nemeritat si o nedreptate care ti se face! Am incercat mult prea slab sa refuz, surprins de numarul celor care credeau in mine. Recunoscandu-ti azi meritele in mod public, incerc sa repar ceva din ceea ce s-a intamplat atunci, chiar daca la acel moment poate ca ai fi refuzat un asemenea rol. Dar tu l-ai fi meritat, nu eu!
Si daca au dreptate catusi de putin cei ce incearca sa identifice forumul de azi cu "friend", atunci LoveTime inseamna inainte de asta "androgin"! Fii buna si primeste acest mic omagiu adus tie, intr-un remember LoveTime, facut cu sufletul. Primeste plecaciunea mea facuta cavalereste, cu palaria in mana si sprijint intr-un genunchi, caci in fata maretiei sufetului tau nu pot decat sa ma plec, plin de admiratie, tu, frumos si distins intr-un manunchi impletit cu multa iubire. Bine te-am regasit, Daniela! Robert.
Subiect: Cantec pentru prieteni (Citit de 30057 ori)
