Nepermis

[CLARA]

Era o seara ca oricare seara
Atat de firesc mi-ai zambit
Fara sa stiu am primit o povara
Caci inca de-atunci te-am iubit.

Pedeapsa prea mar mi-ai dat
Ce vorbe frumoase-mi rostesti
Tot mai mult ma afund in pacat
Ce interzis si vital tu imi esti...

As alunga din gandul tau nefericirea
Atat de neinsemnata-i vrerea mea
Cat mi- de dor sa-ti intalnesc privirea
Si cat de-ntunecata-i  mintea mea.

[George Ene]

Variantă:

ZBATERE DUREROASĂ

Era într-o seară caldă de vară...
Treceai pe stradă şi nu ştiu cum mi-ai zâmbit
încât fulgerător s-a lipit de mine, povară,
zâmbetul tău, iar din clipa aceea m-ai robit.

Pedeapsă mult prea grea pe suflet mi-ai dat...
Cu vorbe ticluite de-atunci m-ameţeşti
iar eu te visez şi m-afund în pacat
interzis şi te respir - ca aeru-mi esti.

Aş alunga din gândul meu nefericirea.
O, Doamne, cât de slabă sunt! Aş vrea
să lupt cu dorul-nălucă, să nu-i mai simt privirea...
Dar, suflete bun, ce-ntunecată-i mintea mea!

După cum vezi, dragă Clara, mi-am îngăduit o prelucrare: ţi-am păstrat rimele, dar le-am dat cu totul altă curgere, spre a accentua starea exprimată de tine...
Pa!