Relatia mama-fiica

[naked_inside]

multe fete nu se inteleg foarte stralucit cu mama lor...eu sunt una dintre ele...insa aceasta "neintelegere" se refera mai mult la insistenta mamelor de a intra in viata noastra,de a ne afla secretele "picante" din relatie....apare  frica de a nu fi controlat prin sugestii...cel putin la mine...cum se manifesta pentru voi relatia mama fiica...cum se poate ea modela?

[DIANA]

Multe neintelegeri intre parinti si copii  pornesc tocmai de la faptul ca noi, fii sau ficele, credem ca tine, naked: ca parintii nostri vor, din rea vointa, sa stie in detaliu ce facem, cand, cu cine, etc.  Uitam sa incercam macar sa ii intelegem, sa ne punem in pielea lor si, mai ales sa ii linistim dovedindu-le ca suntem cu capul pe umeri. E mult mai usor sa faci asta cand privesti lucrurile din punctul lor de vedere, care este, de altfel, unul bun si JUSTIFICAT! Acum, in tinerete, orice pericol la care ne expunem pare o absurditate. La maturitate, insa, intelegem mai bine cate ni se puteau intampla.  Asa ca, sugestia mea este sa nu fimprea aspri cu parintii nostri si sa nu uitam ca in clipele cele mai grele lor le pasa cel mai mult.  (ingeras)

[bke]

Sunt de acord cu ce zice Diana.Pe scurt : mama ta iti vrea binele tocmai de aceea se implica asa tare.

[Semiramis]

evident nu esti singura care are aceasta problema, am mai postat la subiecte asemanatoare...(nou veniti - viata mea).
ideea e ca trebuie sa-i dovedesti mamei ca esti o persoana de incredere, ca poti lua o decizie cu maturitate. trebuie sa discuti cu ea si s-o faci sa inteleaga ca, nu tot ceea ce e mai bine pentru tine dupa judecata si experienta ei de viata e bine si in realitate pentru tine. traim intr-o societate in care valorile sunt schimbatoare...trebuie sa stie ca intimitatea trebuie respectata. in acelasi timp SA NU O MINTI!!! e cel mai important lucru...nu trebuie sa-i versi toata viata ta ci spune-i numai ce simti ca trbuie ea sa stie.
bafta in hotararea pe care o vei lua si bafta in atitudinea pe care o vei adopta!

[k|ss4u]

inainte nici eu nu prea ma intzelegeam cu mama mea si nu discutam subiecte cum ar fi PRITENI SEX & Co.in primul rand imi era si rusine fata de ea.Insa incet incet am inceput sa discutam si sa ne intelegem f bine,a inceput sa aiba incredere in mine...acum vb de toate cu ea fara nci o jena...si e temelie asa.si cate avantaje sunt: ar fi cea mai buna pritena a ta...nu te-ar  trada niciodata,nu te barfeste din conta te lauda,stie sa te asculte shi sa`ti dea un sfat bun,ii poti impartasi secretele tale fara ca apoi sa afla toata scoala si jumate din oras asa cum fac "asa zisele prietene"din ziua de azi.

[cv]

  bun venit, k|ss4u! Chiar esti o scumpik-a. Ceea ce ai scris aici ma face sa cred ca deja ai invatat ce este mai valoros in viata. Oricati  prieteni am avea, oricat de dragi ne sunt si oricat am crede ca ei ne vor binele parinti sunt mai importanti. Daca parintii se intereseaza de noi nu o fac cu rautate. Bucurati-va de acest dar. Sunt multi, prea multi pe lumea asta, cei care nu au privilegiul de a avea parintii aproape.

[just_a_tear]

   Eu am o relatie foarte buna cu mama mea,suntem foarte apropiate si cele mai bune prietene,ne intelegem foarte bine si ea imi stie toate secretele ,nu ma ascund de ea...Probabil si din cauza ca suntem apropiate ca varsta.

[Lady Allia]

 ...Ceea ce pot să spun despre mama mea este că niciodată nu a refuzat să crească din nou odată cu mine... . Nu mi-a refuzat dorinţa de a mi se citi poveşti, de a merge în parc, de a ne juca cu periniţele prin casă, de a cânta şi dansa împreună ca şi două surioare...
 ...Mama mea...a fost, este şi va rămâne mereu o persoană şi o mamă de excepţie! Nu e perfectă, dar este absolut minunată...Ştie mereu să te facă să simţi că poţi merge mai departe şi eşti cel mai bun!
 ...Am ales să fiu prietenă cu mama mea şi să discut liber şi deschis cu ea despre toate relaţiile din viaţa mea..., fie ele de prietenie, fie ele de iubire. Mi-a interzis câteva lucruri la început, dar asta până când a realizat că sunt destul de puternică să spun "nu sunt de acord" sau să îi demonstrez că am să fac mereu doar ceea ce d.p.m.d.v este bine pentru mine. Am discutat de multe ori cu ea pe această temă şi a ajuns să ştie să îmi respecte deciziile...bune sau rele. Ştim amândouă...ea ca mamă, eu ca viitoare mamă că nu tot ce este bun pentru părinţi este bun şi pentru copii...
 ...Chiar dacă am greşit nu m-a abandonat sufleteşte sau moral ci m-a sprijinit, m-a făcut să înţeleg "cam unde am greşit" şi m-a ajutat să mă ridic.
 ...Nu ştiu, dar cred că depinde foarte mult şi de noi, de personalitatea noastră în ceea ce priveşte relaţia cu părinţii. Trebuie să ştim să acceptăm când greşim şi trebuie să învăţăm să ascultăm şi să respectăm felul fiecăruia de a fi...individualitatea!
 ...Eu...dacă voi avea o fiică am să încerc să fac acelaşi lucru...să îndepărtez diferenţa de ani atunci când are nevoie de un prieten, să cresc odată cu ea atât cât va fi nevoie, să mă joc cu ea şi...să o ascult! Sper să reuşesc să creştem frumos împreună!

[catty]

lady allia ... am citit ce ai scris si nu mi-a venit sa cred...se pare ca relatiile noastre cu scumpele noastre mamici seamana foarte mult...

vroiam sa completez acest topic dar pur si simplu nu as face decat sa scriu acelas lucru in alte cuvinte...

cat despre copilasul tau...sunt sigura ca il vei creste exact asa cum iti doresti si cum ii va fi bine...si sper ca va intra in viata ta cat mai curand

aaa...si pe langa povesti si cantecele sa ii citesti randurile scrise de tine...sigur ii vor placea mai mult decat orice altceva

[Lady Allia]

 Îţi mulţumesc din suflet pentru cuvintele calde draga mea catty...aveam cu adevărat nevoie de ele...! Mulţumesc! 

[CLARA]

Eu am ajuns la o concluzie...care poate suna/parea ciuadata..dar credeti-ma pe cuvant...e testata indelung
Acum cativa ani nu ma intelegeam deloc cu parintii mei desi nu eram un copil problema,desi aveam note bune la scoala....si nu pricepeam ce mai vor de la mine...Eu am vrut mereu sa fiu altfel decat toata lumea,am vrut sa demonstrez mereu cu orice pret (chiar cu orice pret) ca ceea ce zic eu e bine si  mai ales ca stiu ce zic....Incercam pe de alta parte sa gasesc o cale sa fiu pe aceeasi lungime de unda cu ai mei....N-am reusit....
Atunci mi-am zis (si aici intervine de fapt concluzia mea) ca daca noi, copiii, putem fi educati atunci si parintii pot fi.
Si asta am facut...i-am "educat"
Am invatat-o pe mama sa aiba incredere in mine, am constientizat-o ca daca vreau ceva atunci voi face/voi obtine lucrul respectiv cu sau fara voia lor.....etc
In fine....cert este ca acum am o relatie minunata cu parintii mei,care deseori reusesc sa ma surprinda,in sensul ca uneori au ei mai multa incredere in mine decat eu insumi.Si inca ceva...totul cere timp.

[digitty]

hmz... ce o intereseaza pe mama ce fac eu cu viata mea? la urma urmei nu ma tine in lesa si nici nu are cum sa ma oblige sa fac ceva (poate prin santaj de genul sa nu-mi mai dea voie sa plec la chefuri ). Nu poate decat sa asiste neputincioasa la mersul lucrurilor. Ca imi face sugestii? sau imi da sfaturi? e ok...dar tot ce vreau eu fac,fie ca tin cont de ceea ce zice ea fie ca nu.

Dupa cum spuneti,imi vrea binele,deci ar fi cazul sa-mi pese cat de cat de parerea ei...

Si in ceea ce priveste "viata privata" ... nu are dreptul sa faca nici o remarca. E alegerea mea si sunt multumita. Daca nu ii convine si incearca sa-si bage nasul unde nu-i fierbe oala, am grija sa i-l retez intr-un mod nesimtit de direct

Nu stiu daca se poate modela aceasta relatie...depinde intr-o mare masura de felul in care a fost mama la randul ei crescuta si educata. (da...Freud asta are si el dreptate ) ...    O metoda e sa zici ca ea si sa faci ca tine

[diana_nistor]

Draga Digitty, un copil se creste greu! Foarte greu! Nu cred sa fie vreo meserie mai grea decat munca de parinte!
Da, e treaba ta ce faci dar as zice ca macar fata de noi sa ai un minim de respect si consideratie si sa nu ne faci partasi la atitudinea ta obraznica fata de parinti! O compatimesc sincer pe mamica ta!

[Just]

 Intamplator mi-am adus aminte de o fata pe care ,din pacate, am cunoscut-o si i-am aflat povestea in timp ce ea abia si-a revenit din coma si zacea lata pe un pat la reanimare.

 Fata de care va vorbesc a avut initial o relatie buna cu mama ei .La un moment dat a cunoscut un baiat de care mama nu a fost prea incantata si a sfatuit-o pe fata macar sa fie grijulie fata de el ,sa nu faca vreun pas gresit care sa-i aduca nefericire in viata.Fata auzind ca mama isi permite sa-i atraga atentia in asa ceva ,sa-si dea cu parerea si sa intervina in viata ei personala a fost atat de indignata incat la luat pe dragul ei baiat de-o mana si au "fugit" impreuna pentru ca el o "iubea" si ii dorea ...binele !?

 Nenorocul face ca fata sa ramana insarcinata ,iar domnul nostru "iubitor" si "protector" o paraseste asa cum noi dupa ce am folosit un pahar (de unica folosinta) il aruncam.Fata bea otrava si ajunge la urgente aflandu-se la un pas de moarte.

 Cand am fost la spital in vizita la bunica mea (aflata in aceeasi sala) stiti pe cine am vazut veghiind la capul ei? pe aceeasi mama careia ea i-a intors spatele in cel mai urat mod. Si stiti ce spunea biata femeie  "numai sa traiasca ca eu de mult am iertat si uitat ce a facut!"

 Nu ,nu neglijati relatia cu parintii vostri si in special cu mama voastra pentru ca mai presus de oricine in lume ele sunt cele care ne vor binele ,ne iubesc si ...ne-au dat viata. De acord cu Diana ,nu neaparat respect fata de noi ci fata de ea ,de ei .
 

[catty]

din pacate prea multi copii gandesc si actioneaza ca tine digitty...nu vreau sa incep sa iti fac morala dar...explica-mi si mie o singura chestie...de ce tre sa " i-l retez intr-un mod nesimtit de direct " si sa fi si mandra de asta? daca ai fi un pic mai atenta cu sentimentele mamei tale ce ai avea de pierdut??? dar de castigat??? gandeste-te bine...si...nu ne raspunde noua..raspunde-ti tie...

complimente si apreciere mamei tale!