voiajor in afara eului inca ma tem sa-mi aud glasul
pe partea linistii fara zambet un demon scormoneste in vintre
scuipand si vociferand in timp ce briciul mangaie vena vietii
trec podul vechi ascultand cum picura celulele sparte
sangele molatic se strecoara printre alge
frica imi tortureaza diagramele mainilor
cineva mi-a calcat drept pe pupile
aud plansul lucrand in propria-mi structura
si frigul umplandu-mi nervurile
ma-ngrop in mine inabusit de albastrul privirii tale
pana cand tacerea isi materializeaza tipatul
si aud hohotele cuvintelor suras in noaptea luminii prelungi:
"ora unu a sosit
Omul Negru n-a venit
ora doua…"