Luceafar.

[Paul]

"Traista, doua opinci legate neglijent cu fasii dintr-un stergar rupt, un batic cu cateva gauri pufoase de molii, cojocul bunicii plin de purici si colb, un sfert de pita mucegaita si un colt de branza... Acestea alcatuiesc magnifica avere a tanarului pe care mama sa cu mandrie il numeste "luceafarul lu' mama". Cine s-ar fi gandit ca un bordei darapanat aruncat de o mana deloc milostiva a deitatii poate zamisli o asemenea comoara, un asemenea Luceafar...

..........................


Cu ochii sticlosi, cu ridurile de piatra, cu respiratia sacadata, cu parul incaruntit ca o zi tarzie de iarna, regele isi rosteste traditionalul "Ingerasul meu" scris cu litere de aur pe sufletul sau de acea fiinta mignona, cu mersul ciudat dintr-un catun, dintr-un bordei darapanat, aruncat de o mana deloc milostiva a deitatii pe fata pamantului, acea minunata mamica...

- Mami... de unde stiai matale ca voi fi un Luceafar...
"

[sunshine]

 O copilita cu par balai, carliontat , arsa in bujori de razele soarelui fierbinte de vara, cu pantalonasii tricotati de maica ei, legana o papusa draga , prima si singura din viata ei ,primita ieri , cand a implinit 4 anisori. Nu ceruse niciodata nimic si acum simtea ca a primit o avere. Maicuta ii luase o papusa,s-o tina in brate in noptile cand ea era dusa la spital, sa nu ramana singura.
 -Maicuta, pot sa-i  pun numele Soare? Sa fie soarele meu in noptile cand tu nu esti.
-Sigur, raza mea de soare..............asa vei sti ca vei straluci in fiecare zi , oricat de grea va fi noaptea ce a trecut.
  Si a sosit apusul, vecinii au sunat iar la spital, maicuta a plecat si Soare a ramas langa copilita ce strangea perna in brate si mirosea camasa de noapte a mamei, inghitindu-si lacrimile fierbinti ce-i inundau ochisorii negri si speriati :'Lasa, Soare, vine maicuta inapoi, asa mai pleaca ea , dar vine pentru ca doar pe ea o avem, nu ne lasa .Si ea doar pe noi ne are , tu Soare si eu razele tale ."

[sunshine]

Copilita se transforma intr-o mandra raza ( asa spunea lumea) si incepu sa-si ajute maica , istovita de boli si de viata ce-o traia doar pentru acei ochi caprui ca doi samburi de caise coapte in mijlocul verii. Ochii negri ca doua picaturi de intuneric , isi pierdeau lumina cu fiecare an , de lacrimi , de griji, de tristete, de suferinta .........suferinta de neputinta daruirii unui strop de fericire ochilor ei caprui, acei ochi ce au stralucit in noptile de singuratate  ca un luceafar dupa iubita lui luna.Astazi raza de soare  nu mai straluceste decat in intunericul ochilor negri, a ramas amintirea vesnica . Insa sufletul  simte in continuare   tristetea copilitei si plange , plange pana va fi intunecat si el.
-Iarta-ma maicuta caci nu stiu sa-mi ascund ochii de sufletul tau. Iarta-ma , mama, iti iubesc ochii negri apusi , ii voi saruta in eternitate. Iarta-ma pentru ca nu am stiut sa ti-i umplu cu lumina , iarta-mi anii de tristete, iarta-ma ca nu ti-am ascuns adevarul . TE IUBESC MAICUTA MEA CU OCHI NEGRI APUSI!

[valentina]

           Luceafar bland sa-mi luminezi cararea.
           Soare, lumineaza-ma si incalzeste-ma.
 Maicuta ta te priveste de-acolo si te vegheaza .Te priveste noaptea si-ti trimite luceafarul sa te lumineze.Iar ziua,un soare minunat iti trimite,chiar daca uneori e ascuns in nori,trebuie sa sti ca maicuta ta la trimes sa te-ncalzeasca.

[sunshine]

Multumesc, draga mea , maicuta este inca langa mine doar ochii i-au apus, insa imi simte tristetea cu sufletul ei unic, imi mangaie ochii cu mainile tremurande si imi saruta razele  in fiecare zi , sa nu apuna caci ele o mai tin in viata.