În poezia ta ar fi câteva "lucruri" care mă intrigă:
1. Ce-o fi căutând Loreley - căci aşa se scrie corect acest prenume german (vezi H. Heine) - într-o cârciumă sordidă, în care intrase, iată, şi respectivul poet cu chică şi "invective pe pantaloni"? Pentru ce, oare, această atitudine împotriva (Cui? A unui poet!), de l-ai plasat într-un asemenea cadru? Am să-ţi răspund tot eu, la sfârşitul acestei "critici" (priteneşti, totuşi!).
2. Călca apăsat, şi nu "avea pasul apăsat".
3. Purta plete pe spate şi nu "se purta (boem) cu plete pe spate".
4. La colţul ochiului nu-i putea atârna nimic, decât, poate vreo� urdoare. Nu e recomandat să forţăm imaginile poetice până la ridicol.
5. Omul nu aude cu mintea, ci cu urechile.
6. Condei pe post de ţigară, la ureche? Păi poetul tău fuma, cumva, cu una din urechi? Am înţeles, adeseori tâmplarul îşi pune creionul la ureche spre a-l putea folosi când însemnează câte ceva; or, scuze, asta-i cu totul altceva�
7. "Manşetele erau roase în zig-zag dactil" e o găselniţă nefericită, o imagine vidă care nu iscă imaginaţia.
8. Paranteza din poezie n-are nici o legătură ce ideile care o prefigurează ori o premerg.
9. Un boem nu poate umbla desculţ, după cum un om desculţ nu poate părea boem (poate doar umil - vezi Freud "Despre comportamentul adecvat")
10. Expresia "urme de invective proaspete pe tivul pantalonilor" e semn că nu cunoşti cuvântul "invectivă", care înseamnă "înjurătură, vorbă jignitoare etc". (Vezi DEX-ul, pag 504!). Dac-ai fi scris "tentativă", eu, unul, aş fi priceput unde băteai.
Poeţii n-au apus, dragă Loreley. Dimpotrivă, Poeţii sunt citiţi şi recitaţi şi câteodată mai primesc şi Premiul Nobel. Marii Poeţi se ajută între ei, deci nu se pizmuiesc.
Spre deosebire de alţii, la noi, românii, când se ridică câte-un poet, sărim pe el şi-i dăm la cap. Invidia asta, care ne orbeşte ("Invidia îi face pe oameni să vadă strâmb" spunea Cehov), ne va ţine pe loc, mereu.
Invidia semenilor l-a făcut pe Caragiale să-şi ia lumea-n cap, ca apoi să moară de foame pe străzile Berlinului.
Invidia semenilor a fost cea care l-a izolat pe Creangă, de-a murit în singurătate, în Bojdeuca lui din Ţicăul Iaşilor.
Invidia semenilor l-a doborât pe Eminescu, care a fost tratat cu mercur (Ai citit bine: cu mercur!), când el era numai obosit.
De la atitudinea contemporanilor Poetului Naţional ne vine şi impresia (ideea) răutăcioasă cum că poeţii sunt, vezi doamne, nişte pletoşi, nişte soioşi, cu "invective proaspete" pe nu ştiu unde...
Avem nevoie de Normalitate, ca să putem supravieţui în acestă Lume, dragă Loreley. Normalitatea, în acest caz, înseamnă să ne respectăm inginerii, profesorii, arhitecţii, programatorii şi nu-n ultimul rând oamenii de cultură, deci şi poeţii.
Atâta timp cât, de exemplu, vom trata în băşcălie ceea ce apare pe acest site, fii sigură că nu vom progresa, ci, dimpotrivă, vom bate pasul pe loc. Qui prodest?
Subiect: Subiect pentru saptamana 03 - 09 Ianuarie (Citit de 9785 ori)