cum recunoastem ca ne-am indragostit?

[lavigne]

atunci cand suntem indragostiti, ne comportam altfel, in sensul ca suntem vizibil mai linistiti si mai calmi, avem mai multa liniste interioara.

de ase,enea, uneori avem impresia, de exemplu, ca am uitat robinetul deschis  cand de fapt nu s-a intamplat asta, dar noi suntem mult prea distrasi de la realitatea inconjuratoare si nu mai suntem la fel de atenti cum eram inainte.

totusi, in principiu e bine sa fi indragostit, pentru ca stresul provacat de viata cotidiana  se reduce considerabil.

[Strumfita]

   Eu am fost indragostita o singura data dar pot sa va spun ca si acum .. dupa 6 luni dupa ce m-am despartit de acea persoana .. inca simt ca o iubesc . Spun asta pentru ca ma gandesc mereu la acea persoana .. caut copia lui in orice alt baiat .
   Cat timp eram cu acea persoana .. lumea imi spunea mereu : " Se vede ca te-ai indragostit .. parca de atunci pe zi ce trece esti tot mai frumoasa". Da, atunci cand esti indragostit .. atunci cand iubesti .. esti frumos(a).. deoarece iubirea este intreuchiparea frumusetii. Cand iubesti .. esti frumos pe interior .. iar pe exterior .. radiezi ..

[Evangeline]

Atunci cand esti indagostit(a) vrei sa fii mai mereu in preajma persoanei iubite, nu poti sa stai fara el/ea mai mult de cateva ore sau in cazul cel mai rau mai mult de o zi Esti mult mai frumos(a) si mult mai amabil(a), esti gata oricand sa ajuti pe cei din jur parca ai mai mult vointa, mai multa energie Totul parca se rezolva mai usor si chipul tau radiaza de fericire

 

[Semiramis]

un prieten mi-a spus: "m-am indragostit atunci cand simt ca nu pot trai cand celalalt nu este langa mine..."

[Lady Allia]

...v-aţi gândit să puneţi întrebarea invers?...încercţi...zic eu că este mult mai uşor...
da...este mult mai uşor să îţi imaginezi o fiinţă frumoasă care atunci când o vezi te face să te fâstâceşti, te îngenunchează prin frumuseţe...o fiinţă care îţi provoacă fluturaşi beţi de atâta minunăţie...şi ai jura că te inundă ca un cogniac vechi şi de calitate până în adâncul stomacului...îmbătându-te deasemenea......te ridici încet şi îi săruţi buzele..o(îl) strângi în braţe...îţi aşezi capul pe piept...şi în mometul în care ţi-ai ridicat din nou privirea realizezi că fluturii s-au trezit mult prea devreme din mahmureală şi au zburat...realizezi că fiinţa aceea nu este nici pe departe cea mai frumoasă...realizezi că nu ai vrea să te trezeşti în fiecare dimineaţă cu capul pe pieptul ei (lui)...pentru că nimic din frumuseţea văzută nu a fost găsită...nu este mănuşa perfectă a sufletului tău...şi zâmbind...pleci
...când eşti îndrăgostit...nu recunoşti...nu apuci să recunoşti pentru că eşti deja în braţele iubirii...în mijlocului celui mai curat lac în care sufletul tău
pluteşte pe gondola fericirii...nu poţi să o recunoşti...deoarece ea există pur şi simplu, iar voi veţi ştii...veţi simţi...
...cînd eşti îndrăgostit...te trezeşti şi adormi mereu mulţumind vieţii şi lui D-zeu pentru persoana iubită...
...cînd eşti îndrăgostit...te trezeşti noaptea să priveşti fiinţa aceea care deşi poate are multe defecte fizice pentru tine este...absolut perfect(ă)...şi te bucuri că este acolo lângă tine...şi te pierzi privind...să poţi să îţi saturi măcar o parte de clipă sufletul şi ochii de dor...
...cînd eşti îndrăgostit...ţi-e dor o secundă dacă nu este lângă tine...şi clipele îţi par haine şi frumoase deopotrivă...haine pentru că trec luând cu ele timpul preţios...frumoase pentru că deşi a trecut clipa...persoana iubită este încă acolo...cu tine...privindu-te şi iubindu-te
...cînd eşti îndrăgostit...eşti invidios pe orice duce persoana iubită departe...eşti gelos până şi pe soarele care îl poate săruta când tu nu o faci...
...cînd eşti îndrăgostit...orice gest mic este unul mare...şi nu există niciodată prea puţin...
...cînd eşti îndrăgostit...simţi cum poţi să faci orice...eşti cel mai bun...eşti deosebit, iar asta...pentru că există cineva care te face să fii aşa...pur şi
simplu...eşti minunat...
...cînd eşti îndrăgostit...ştii să nu fii egoist...ştii să renunţi fără să simţi că este un sacrificiu...ştii să te bucuri de fiecare clipă...ştii să îţi doreşti să îi
săruţi primul rid...primul fir de păr alb...să fii recunoscător vieţii...că este acolo cu tine...şi vrei să aduni un album imens de amintiri pe care să îl priveşti mereu ca în prima clipă...în care ţi-ai dat pur şi simplu seama că fără persoana iubită...nu însemni nimic...nu poţi respira...nu ştii exista la fel de frumos...nu poţi da ceea ce eşti...nu poţi dărui decât sentimente serbede...
...cînd eşti îndrăgostit...eşti pur şi simplu, iar fiinţa iubită...este mănuşa perfectă care se mulează pe sufletul tău...protejându-l de tot ce e rău...

[ONLY DESIRE]

nu ne dam seama!tocmai aici intervine problema...poate ca daca ne-am da deama la timp am reusi sa prevenim!gasim explicatii pentru orice:fluturasii din stomac(am mancat prea putin azi..sau am colita),fierbinteala ce-ti invaluie tot corpul(e prea cald in aceasta incapere),tremurul din voce(sunt obosit/a probabil),starea permanenta de agitatie(m-am trezit indispus/a astazi)......Insa treptat treaba se complica;unele lucruri nu ni le mai putem explica:de ce colindam strazile in speranta ca vom intalni persoana respectiva,frecventam aceleasi locuri,"stangacia" devine cuvantul de ordine in prezenta pers respective.....ne dorim ce-si doreste ea...si mai ales simtim o dorinta nebuna de a saruta acea persoana.....ne aranjam mereu(daca o intalnim intamplator?)...si nu in ultimul rand nu scapam nici o ocazie pentru a o tachina