Tinand o floare de cires in mana, gandul imi fugi la tine...Primavara imi curgea prin par incantandu-mi simtirile. Eram atat de tineri...Stau sub aceeasi bolta langa lac, lacul atat de linistit ce a ascultat atatia ani dragostea noastra...Un martor mut la atatea iubiri, oare cum de mai suporta? Eu am avut doar una si m-a coplesit atat de mult si m-a umplut...si cand nu ai mai fost ...fara de glas am ramas, plangandu-mi visele.
Parul mi-a incaruntit de-acum...Privesc floarea de cires cum a inceput sa-si ofileasca viata, sa se stranga disperata dupa putina apa...O las pe lac sa plece, sperand ca de acolo de unde esti sa o poti privi zambind.
Mi-e atat de dor de tine. Ce mai pot eu face, cu cine sa ma lupt?
Astept acum batranetile sa-mi plece...s-ajung la tine...langa lacul de demult, partas la trairea mea, a ta, a mea...
Inca te iubesc, te iubesc, iubirea vietii mele, pe vecii mei pierduta!
O alta batrana...