Niciodată nu e prea târziu.
Dovada: pământul are dus şi-ntors.
Mergi pe-o parte şi te-ntorci pe cealaltă.
Numai că eu nu merg la pas, ci alerg. Repede,
din ce în ce mai repede, în vreme ce tu nu mă aştepţi
şi intri din ce în ce mai în amintire, trăgându-mă după tine, mereu.
Dacă nu ne vom întâlni aici, ne vom întâlni, de bună seamă,
dincolo, în altă eră, în altă viaţă - ca doi străini, Doamne.
Nu vreau să te mai văd. (Ard de nerăbdare să te văd!).
Nu mi-e dor de tine. (Ard de dor de tine, scumpo!)
Te simt pasăre, prin sângele meu. (Te bănui de
complicitate cu inima mea). Lasă-mă!
(Niciodată nu mă lăsa, iubire!).