Moral si imoral

[DIANA]

V-ati intrebat vreodata:
Ce este moral si ce este imoral in lumea in care traim? Cine stabileste limitele acestor doua aspecte? Este adevarat ca regulile moralitatii se schimba odata cu evolutia lumii? E bine asa?  Sau ar trebui sa ramana aceeasi mereu?
 
Prea multe intrebari? 

[Lorelei]

Cred ca moralitatea are mare legatura cu vinovatia. Catalogam drept imoral tot ceea ce ne face sa ne simtim intr-un anume mod vinovati fata de ceva sau de cineva. De aici si relativitatea moralitatii. Asa stau lucrurile si in cazul religiei, care postuleaza prin dogma sau prin traditie vinovatii, impartind astfel lumea in pacat si virtute. Suntem cu totii prinsi in propriile vinovatii, dictate de religie sau de orice altceva si ne cream propria perceptie a dualitatii moral/imoral.
Se schimba morala o data cu evolutia lumii? Se schimba, sigur, pentru ca se schimba vinovatiile, lumea inventeaza mereu pretexte noi pentru a constrange. De aceea cea mai puternica si perversa totodata forma de manipulare consta in inducerea unei stari de vinovatie in celalalt.

[viulian]

In epoca Victoriana (am auzit!) ca se imbracau si picioarele scaunelor considerandu-se imorale scaunele care aveau picioarele dezgolite.

Ummm...
Bine ca au renuntat la asta.

Si mai e o chestie, anume ciclicitatea intre moral si imoral. De vazut Statele Unite unde pana acum cativa zeci de ani era super libertinaj (woodstock, feminism, sutiene taiate in dreptul sfacurilor in semn de protest, eeetc) si acum aceasta castitate care apare peste tot..

Oricum, limita intre moral si imoral este foarte fina..

[Semiramis]

aceste doua aspecte tin foarte mult de natura individului, raportat la social. ce e moral si ce e imoral? tine de educatie, de deosebirea pe care fiecare o face, de valoarea pe care o da fiecarui concept in parte. ca sa simti ce e moral trebuie sa vezi, sa gusti imoralul. fiecare dintre noi ne nastem cu un bagaj emotional, apoi il incarcam cu informatie. educatia sau autoeducatia pe care o primim. in baza acestui tot incepem sa facem diferentieri. intai ca asa ni se spune, apoi ca asa consideram. granita intre cele doua este una foarte sensibila. si in general moralitatea se refera la societate. totodata, suntem morali in actiuni dar, Doamne, cat de imorali suntem in ganduri!!! principiile au si ele un cuvant de spus, insa din cauza subiectivitatii umane, le pastram doar atunci cand ne convine...epoca, mentalitatea, evolutia sunt factori care intervin in etic.
imi poti spune tu, cel care scrii aici...esti sau nu o persoana morala 100%? ca eu nu sunt. chiar daca asa par sau asa ma afisez. in conduita, aproape nici o problema...inauntru...sunt om.
eu zic altceva: sa fim decenti!

[alexia]

De cele mai multe ori incercam sa nu trecem bariera moralitatii, o bariera mai mult sau mai putin impusa de societate. Actiunile noastre tind sa respecte regulile scrise sau nescrise ale lumii. In mintea noastra insa nu o data se trezesc cele mai imorale ganduri. Suntem oameni. Avem si bun si rau in egala masura. De noi depinde insa care parte o valorificam, cum ne dorim sa fim - morali sau imorali, pentru ca actiunile si atitudinea noastra arata cum gandim de fapt.

[Anca-Mikky]

Ceea ce este moral sau imoral este inauntru constiintei noastre, cei care o au..de multe ori actional datorita influentei ei, sau o ignoram pur si simplu cu mulet motive care sa ne disculpe din vina pe care o avem..facand un anumit lucru..sau mai multe..Deci moralitatea este in noi, nu tre sa fim 100% morali, ci atat cat ne permite constiinta sa ducem.Ceea ce am spun nu cred ca tine de societate, de educatie poate, pt ca noi facem sa fie asa..As scrie mai multe dar timpul ma preseaza si trebui sa plec de pe acest calculator...

[DIANA]

Nu-i nimic! Revino cand poti si dezvolta ideile. Si poate vii cu unele mai concrete. Ca sa intelegem mai bine.

[Anca-Mikky]

Am revenit si sper ca sa imi fac ideile mai concrete. Intrebai, Diana,  ce este moral sau imoral in lumea in care traim..raspunsul care imi vine in minte tine de noi...adica ce consideram fiecare ca un anumit lucru sau idee este morala sau nu..anumite standarde cred ca sunt expuse..dar sunt ceva generalizate si care fac parte din variate domeni, daca le pot numi asa. Daca ma gandesc la moralitate in vine in minte cuvantul etica, dar este o diferenta intre cele doua..si de la etica la religie..Religia stabileste niste standarde, mai degraba biserica..dar depinde de fiecare daca le urmeaza sau nu...Moralitatea consta si in simtul educatiei noastra, sau al autoeducatiei...societatea in care traim..dupa regulile acesteia de conduita morala,cica...incercam sa ne dam pe occident,nu? Moralitatea consta in propriul nostru mod de gandire si daca continui asa constat ca se gaseste oriunde..Dar ce inseamna un om moral pana la urma?..Cel care nu-si incalca cuvantul, are o gandire cat de cat logica, depinde ce se poate intelege prin asta, iar comportamentul lui in societate este adecvat ca sa nu zic civilizat,aaa..uitasem si de credinta? Eu cred mai degraba ca un om moral trebuie sa fie moral intai fata de sine insusi...adica sa nu-si tradeze constiinta, daca face asta, mai devreme sau mai tarziu va disparea pt sine, din punct de vedere spiritul. Concluzia mea ar fi ca moralitatea este subiectiva si nu ar trebui judecate sau criticate parerile fiecarui individ despre ceea ce fconsidera ca este moral sau nu..dar toate au o limita,nu? Asta pt ca libertatea nu exista..cea totala ma refer...

[david]

Moralitatea este relativa si arbitrara de la om la om, niciodata nu stii unde se termina si unde incepe ceva moral,. nu cred ca depinde de vreun sistem sau de vreo autoritate venita de undeva din afara. Pentru cineva care ajunge sa exista prin sine insusi nu se mai pune problema de ceea ce este moral sau nu, pentru el exista doar o singura notiune, aceea de bine, si care este implicita ( adica niciodata nu se va gandi ca este un om bun ).  Eu cred ca toti oamenii sunt buni in esenta lor si pe masura ce poti sa te apropii de acest scop, deci pe masura ce stim sa apreciem la adevarata valoare omul din noi atunci nu putem decat sa facem bine in jurul nostru  pt ca nu putem fi altfel, desi cateodata mai putem gresi, dar un om bun traieste atat de intens tot ce se intampla in jurul sau incat poate gresi dar mai rar, asa ca nu exista moralitate decat pt cel care nu a descoperit “lumina” din el.