R U G Ă

[George Ene]

R U G Ă
           Cardiologului Dorin Calotă
         - abandonat de inima lui bună

Inimă,
inimă:
boţ de lut
nefăcut,
boţ de cer
şi mister,
boţ nebun
de lăstun,
mamă bună
şi ne-bună
de suire
-n norocire,
mamă-floare
visătoare,
ce te doare?
Ce te doare?

Când, de unde
-n calde unde
nevăzute,
pe tăcute
-n ore mute
ne aduci
şi ne urci
suferinţa
şi căinţa,
tresărire
în zvâcnire?
Ce neghină
grea, haină,
te-ncolţeşte,
te răneşte,
te topeşte,
te zdrobeşte,
te doboară,
te omoară?
Hai, vorbeşte!
Hai, vorbeşte!

Ne-ai fost dată
prima dată
nepătată
şi jurată
să ne porţi
bune sorţi
zile-nopţi
în secunde
vii, rotunde,
pe oriunde
şi orcând,
ca un gând
să pulsezi
să ritmezi,
să visezi,
să iubeşti
cât trăieşti -
cât trăim
să iubim,
să murim
neoricând…
Până când
obosită
şi rănită
arzi, ne frigi
şi ne strigi:
ajutor!
Ajutor!

Dai semnal
de pumnal;
-nţepătură
şi arsură
de oprire
peste fire:
ce te doare?
Ce te doare?

Bea licoare
de răcoare
şi-nc-odată
fii bărbată
stea nebună,
stea pulsare,
stea de mare,
stea sărată
deformată
de putere
şi de fiere,
de-nălţare
şi trădare:
nestemată
blestemată
din potire
de iubire!

Stea de foc,
nu sta-n loc,
nu sfărma
-n ceas târziu
şi pustiu
visul clar
de cleştar
prematur,
ne-matur,
visu-nalt
de asalt
nealbit
de iubit,
de trăit!…

Nu trăzni,
nu opri
cald fior,
viu, de dor,
fir de viaţă,
dimineaţă
de april,
de copil,
de părinte!

Fii cuminte,
ia aminte
şi ia seamă
caldă mană,
mângâiere
şi putere
dulce-fiere,
dulce-fiere!

Zvârcolirea,
tresărirea,
-mpătimirea,
supărarea,
sângerarea
te doboară,
ne doboară…

Dă-ne clipa
şi aripa
sunătoare,
următoare,
de visare,
de-nălţare,
de trăire,
stea subţire,
stea subţire…
Dă-ne ziua
şi-ncă ziua,
dă-ne luna,
şi-ncă luna,
ia-ne ceaţa,
dă-ne viaţa
trestioară,
trestioară
şi stăpână
caldă, bună!…