Daca ar fi ca astazi sa mor, nu as muri chiar atat de trista. Am cunoscut iubirea,am cunoscut prietenia, am avut parte de parinti iubitori ,de intelegere,dar bineinteles mi-ar parea rau de ceea ce las in urma, mi-ar parea rau sa-i stiu pe cei dragi suferind ,mi-ar parea rau pentru clipele dorite si netraite ,pentru visul meu iubit inca nerealizat.
Ce as face?Este tare greu de spus.Le-as scrie cateva randuri :celui drag ,parintilor pe care le-as lasa in grija cuiva si i-as cere acelui cuiva sa nu le inmaneze scrisorile decat in clipa in care durerea s-ar mai risipi.
Apoi as petrece dimineata cu parintii si familia ,iar ziua toata as petrece-o cu el. Dar ce greu mi-ar fi sa stiu ca trebuie sa ne despartim spre seara. Ne-am plimba pe malul marii, am merge sa vedem din departare casa unde am locuit prima data ,ne-am imbratisa,am zambi. Nu stiu.Am face lucruri simple ,dar atat de minunate cand le facem impreuna. Ne-am scrijeli numele pe coaja unui trunchi de copac sa ramana in amintirea clipei aceleia si apoi ,apoi i-as spune ca voi fi mereu alaturi de el ,dupa care as alege sa mor singura ,in seara ...in apusul soarelui .Ca sa nu le fie lor mai greu.
Hm! nici nu vreau sa ma gandesc .