ploua

[Lorelei]

ploua amar şi scund, ploua dement
şi leneş şi murdar şi nesătul
ploua-n sughiţuri gândului... destul!
pe-obrazul meu ploua... ploua absent

din gene streaşini lungi am adunat
ploua căprui sub gânduri şi arcade
ploua păgân şi tâmp, ploua-n cascade
din ochiul gol... şi trist... şi vinovat...

ploua nebun şi nu părea să steie
de zile-ntregi ploua cu stropi de gând
dar vechiul vis, sub tâmplă apunând,
mi s-a părut că naşte curcubeie.

[Semiramis]

iubesc ploaia. nimeni nu o iubeste mai mult decat o iubesc eu, cu fiorul ce-mi duce gandul la zilele de vara, atunci cand cineva si-a dorit-o mai mult decat mine.
si-atunci, sirena a inceput sa ploua, haotic, otova...
ma-nneaca setea...de necunoscut. ma-mbie sa vreau sa aflu. si ma plimb in picioarele goale asteptand un semn.
tu, dragule cu ochi albastri ce imi pierzi ploaia in ceea ce visezi, da-mi o bucatica din lacrimile ce curg din cer si invata-ma, sunt de bucurie sau de tristete?

[George Ene]

Las-să plouă, fată dragă,
Ce atâta supărare?
Pe-aşa timp cu ploaie deasă
E mai dulce-o sărutare!

Stai o clipă! Las-să plouă,
Poate creştem mari o dată!
...Vai de mine şi de mine,
N-am văzut aşa o fată!

Am glumit cu sărutarea...
Şi-apoi, ce-ţi tot pasă ţie
Că insist? Nu vede nimeni
Că va fi sub pălărie.
 

[Lorelei]

Pe ascuns, sub palarie
langa "streasina" maiastra
ascunzand in pieptul ierbii
mai mereu o floare-albastra!

[Semiramis]

ce pălărie, geo, ce pălărie? nici cea mai mare dintre ele nu vă va putea ascunde, micul cerber, aici de faţă vede tot. 
semnat: cârcotelul care a rămas să cârcotească singur...
 

[George Ene]

Mare Ţi-e minunea, Doamne!
Cine şi ce poate crede:
Când să zici că totu-i bine
Sare Semi şi... ne vede!

Ploaie bună, ploaie rară,
Fă-te, dar, perdea mai deasă,
Să nu ne mai vadă nimeni
C-aşa-i lumea: curioasă!

Cârco-n sus şi cârco-n jos,
Se deschid ferestre multe:
E de-ajuns să vadă unul
C-apar şi urechi... s-asculte!

Spune ăla, zice ăllalt -
Pun pe foc atâtea paie
Că şi timpul se opreşte.
Şi cu el şi-această... ploaie!

[Semiramis]

george, te rog, nu opri ploaia!!! las-o sa curga, gata tac...sunt cuminte...serios! nu-mi porti pica...nu?
hihihi
ps m-ai facut sa rad...de nu mai pot. ma dor toti muschii...abdomenului...hihihi

[George Ene]

Semi dragă, să n-ai teamă:
Nici vorbă de supărare!
Ploaia e, la o adică,
Prilej de... continuare.

Şi-apoi n-am, Doamne fereşte,
Interesul s-o opresc
Tocmai când trece prin ploaie
Cea pe care-o preţuiesc.

[Lorelei]

geophil si carcotita,
plaoia mea e ploaia voastra
si de-o dam pe veselie
inventam o floare-albastra

si sub tija ei inalta
sarutarile se fura
si de-or fi in poezie
pot fi chiar... fara masura!

geo poate sa tresara -
ca silabe-s inegale -
carcotita insa dulce
le-o primi cu drag in cale

le-om primi dara cu totii
de-s prinos de poezie
serioasa au glumeata
si cu multa fantezie!

[George Ene]

Întâi şi-ntâi, daţi-mi voie să-l felicit pe iniţiatorul şi inspiratorul (aşadar şi patronul) nostru din Timişoara pentru noua estetică şi noua configuraţie ale site-ului, care sunt, după opinia mea, reuşite depline.
Bravo, bravissimo, stimate şi dragă Domnule J.S., mult prea anonimule şi discretule Prieten al nostru, al tuturor îndrăgostiţilor, care, iată, te urmăm şi te iubim, pentru că dacă nu te-am iubi n-am posta aici, spre Cinstea Ta şi Gloria Nepieritoare a Poeziei Româneşti de Dragoste - să ne trăieşti şi să ne trăiască!

Şi-acum, cu voia dumneavoastră, să ne adresăm prietenei noastre Lorelei:

Bine-ai revenit prin ploaie
Fată dragă, inspirată!
Îmi făceam griji pentru tine:
Te şi vedeam... înecată.

Că-n iuţela ta cea mare
M-ai lăsat în ploaie mască.
Mi-am şi zis: măi, fata asta
Prea mă crede gură cască.

Aziţi vorbă la dânsa:
Cică scriu în... "inegale".
Da de unde? Lunecasem
Pe trei coji de portocale.

Ce să-ţi spun, dragă poeto:
Eu mi-am revenit pe dată,
Zi-mi că ai fugit de mine
Ca să te prind iarăşi, iată.

Numai că de data asta
N-ai să-mi scapi aşa uşor -
Până stă această ploaie
Te sărut. Ori de nu, mor!

[Semiramis]

nu vreau sa te supar dragule georgelule, insa eu suspectez ca dulcea despetita iti va luneca printre degete ca un peste ( de unde i se trage si numele, chiar daca e doar pe jumatate)...asa ca nu mai da astfel de ultimatumuri, pentru ca sincer, nu vrem sa te pierdem...

[alexia]

     plouă...de dimineaţă plouă, neîncetat, în acelaşi ritm... stropi mari lovesc băltoacele din drum şi e atât de multă apă în jur încât am impresia că plouă de jos, din pământul rece care parcă s-a făcut cer. totul e gri, trist şi rece. păşesc în ploaie, cu teamă. privesc în jur dar nu te vad...ridic privirea şi las picăturile să mă-nvăluie. zâmbesc, pentru întâia oară zâmbesc în ploaie şi sunt fericită: astăzi nu plâng eu...astăzi mă săruţi tu...

[Lorelei]

sub obrazul fardat
ploaia a stat

vechile vise
se cer rescrise

trist se preumblă
iris în umbră

dorul de ducă
nebun mă apucă

să fug în lume
să-mi uit de nume

sub ’naltă tâmplă
dor se întâmplă

dorul de ducă
foc mă usucă

să caut nume
jos pe la mume

ploaia să steie
născând curcubeie

[Semiramis]

aş vrea să fiu ploaia ce moare în adâncimile unei prăpăstii fără fund,venind din tăriile cerului şi căzând în abisuri ceţoase...e lunga agonie. şi-aş vrea să renasc din haosuri pentru a lua-o de la capăt. pe acorduri de pian să curg în ritmuri lente, fără a şti ce mă aşteaptă jos, pe stâncile-ascuţite, dar ştiind un singur lucru...totul o va lua de la  început, la nesfârşit.
şi-aş vrea în picătura de apă care sunt eu, să se adune toată esenţa lacrimilor din lume, cele vărsate în tristeţe si singurătate. aş fi mult mai grea decât suratele mele şi aş pica mai iute...şi aş dănţui în aer precum o mireasă de vânt, liberă şi fericită.
şi uneori mi-aş dori să poposesc dimineaţa pe o floare şi să-mi trag răsuflarea în aşteptarea soarelui, mi-aş dori să potolesc setea unui flăcău prea obosit şi mi-aş dori în apa mea să-şi limpezească chipul o prea frumoasă fată, scăldându-şi preafrumosul trup...şi mi-aş mai dori...
dar nu, eu aş fi osândită să cad, să cad mereu...nimic să nu mă oprească...iar durerea mea să n-aibă sfârşit...
şi mi-aş dori să mor, zdrobindu-mă de-o piatră!

[George Ene]

Salutare! Salutare!
Abandonez poezia
Că sunt ud până la piele
Şi-am pierdut şi pălăria.

Dar stau pân-s-opreşte ploaia
Să văd unde-i... autoarea.
Dac-o prind, n-o să-mi mai scape
Până nu-mi dă... sărutarea.

Sper să cad cu ea la pace
Şi să-i treacă supărarea:
Pentru-acest măreţ spectacol
Chiar că merit sărutarea

.........................................

...Alexuţa şi tu, Semi,
Dragi poete răbdătoare,
Nu zâmbiţi, că dup-o ploaie
Mai vin şi-altele, cu... soare:

Şi-atunci să vezi... alergare!