Eram ambii in odaie… focul din camin ardea incetisor… Te priveam… Erai undeva departe, acolo unde esti doar in vise … Am iesit la geam, fulgii de nea incetisor acopereau pamintul. Deja e iarna! Dupa o lunga tacere m-ai intrebai cit e ora?
- Oare mai conreaza ?!
m-ai privit in ochi , ai zimbit si mi-ai raspuns:
- Nu, pentru noi demult a incetat sa mai conteze notiunea timpului… la noi exista doar azi, in acest moment, noi nun e gindim la ceea ce a fost sau va fi… si numai in vise poate ne gindim la ceeas ce am dori sa se intimple… dar suntem noi oare vinovati ca visam???
Si in odaie iarasi s-a lasat tacerea.dupa o lunga perioada de timpte-ai ridicat, te-ai apropiat si cu o forta de nedescris m-ai strins in brate… mi-a fost extreme de placut, si totusi am strigat:-“NU!!!” mi-ai spus ca nu-ti pas ace ceea ce vreau sau nu vreau eu. Imi era bine, cu toate ca continuam sa te resping… imi placea rolul ce-l jucam. Continuam sa strig

#8220;NU!!!” cu toate ca ardeam de dorinta, pina cind am cedat. Am facut-o , am facut-o inca o data…Statea ambii sin e priveam … iar in ochi ni de citea satisfactia…Ti-am soptit ca te iubesc, si mi-ai raspuns la fel… si iarasi e tacere… o tacere ce te duce in vis… iar flacara din odaie ardea tot mai incet… pina cind se stinge… sin e stingem si noi odata cu ea… sintem impreuna e tot ce mai conteaza…