Dragii mei,
Departe de mine ideea de a reprosa ceva sau de a starni furtuni in mod gratuit. Nu fac decat sa imi spun cateva pareri personale, pentru ca Diana noastra tocmai a spus ca intrebarile referitoare la mersul forumului, la nemultumiri si la imbunatatirea lui au ramas fara raspuns. Poate ca ar fi trebuit sa spun asta de mult, intr-o forma sau alta... Si poate ca pentru asta nu am nici o scuza. Si nici nu am intentia de a cere vreuna. Ramane la latitudinea voastra judecata bunei credine sau relei credinte de care dau dovada, sau nu.
O sa pornesc de la ceea ce a spus Diana... Cu retragerea unora dintre noi. Modul in care a spus-o e putin cam dureros, si acum vorbesc din perspectiva unuia care intr-adevar are intentia sa se retraga. Nu e o forma de victimizare, anuntata sau nu. Pur si simplu uneori nu mai ai nimic de spus... Sau daca ai, nu crezi ca te va mai asculta vreun suflet. Din diverse motive. Inclusiv pentru ca se poate ca tu insuti sa nu te mai simti in stare sa te faci inteles. Sau... ar mai fi ceva. Nu e o parada, ci pur si simplu nu iti mai gasesti locul. Daca ma retrag, nu cer mila sau nu cer explozii de popularitate. Nu santajez prin asta, nu cer nimic prin asta. Dar nici contrariul nu il astept, pentru ca eu consider ca nu sunt demn de indiferenta sau de dispret pentru ca ma retrag sau daca ma retrag.
Diana, doare sa imi spui astfel ca nu iti pasa, si doare sa stiu ca poate consideri morivul de a ma retrage neintemeiat din punctul tau de vedere, dar crede-ma, ma astept cu sufletul din partea ta sa incerci sa accepti si ce nu e atat de vizibil. Ca nu mi-a dat nimeni in cap, asta nu inseamna ca nu am eu un motiv sa ma retrag. Si nu, nu e lasitate. Daca spun cumva ca o fac... e pentru a spune la revedere celor dragi, pe care nu ii pot parasi fara o vorba dupa atata vreme, chiar daca nu ma mai simt la mine acasa.
Bun, si acum, daca imi e ingaduit, despre celalt aspect.
De ce nu mai e acasa?
Daca te uiti mai atent, invazia poeziilor epigramistice pe site nu este decat un simptom care arata altceva. Nu este o cauza, ci un efect. Nu din cauza asta, cred, nu mai raspunde lumea la alte topicuri. Nu asta ii impiedica pe cei care nu scriu "poezie" sa discute cu seriozitate alte teme. Sau pe cei care scriu "poezie" sa mai scrie si altceva. Raspunsul mi se pare pe cat de simplu, pe atat de greu de acceptat. Multi dintre cei care posteaza - vorbesc din ce am observat, pentru ca de patit nu am patit-o personal pana acum - au "incasat-o" uneori cand au spus ce gandeau, din diverse motive. Ca nu era corect ce gandeau? Raportat la ce anume? Dar oare are importanta? Replicile au fost destul de dure... de la apostrofare aspra pana la amenintare si la stergeri de topicuri... si mutari de mesaje in afara contextelor.
Si atunci de ce sa te mai implici intr-o discutie cand stii ca ai pierdut sau ca poti risca sa pleci si altfel decat prin propria vointa? Sau cand iti e peste mana sa iti mai expui ideile liber, ca sa nu declansezi mai stiu eu ce? Nu e mai comod sa taci sau sa te implici in "dueluri" versificate, unde ai circumstanta atenuanta ca spui in gluma si ca e vorba de epigrama? Si unde, oricum, daca ai cat de cat aplecarea asta, parca te simti mai bine decat sa iei o palma cand nu ai o parere corecta?
Ne-am adunat pentru ca suntem destepti si deschisi. Dar si pentru ca simteam mai multa iubire decat orgoliu. Ne-am transformat in privinta asta... si nu spun ca eu as face vreo exceptie. Dar am putea sa ne mai gandim la asta putin.
Diana, eu cred sincer ca asta ar trebui sa fie adevaratul semnal de alarma. Adevarata trezire. Cred ca am castiga mult mai multe daca am sti sa ne regasim si latura asta, din pacate, din punctul meu de vedere, pierduta.
Cu drag, sincer, al vostru, Gordius, ex-trubadur.