si marea si dragostea ma cheama, cu lungile gene fluturand a furtuna.
de ieri dimineata, inainte ca luna sa adoarma,  am luat calea lunga a infinitului, calea departarii...spre valurile altor ape pierdute de pe alte pamanturi.
ti-am spus vreodata ca lumea incepe si se termina odata cu tine? ti-am spus?
privesc acum la marea portocalie a apusului, apus ce imi zambeste tandru, din funduri de abis, abis care te inalta si ma striga..tanjesc la maree, sa ma acopere, sa ma legene, sa ma adoarma.
mai chema-ma! 
si crede-ma cand iti spun ca te iubesc!!!