JOC P Ă G Â N

[George Ene]

JOC PĂGÂN

Ai luat din înalt o rază de soare
Şi-ai făcut din ea iubirii o floare;
Şi-acum, iată, m-ai chemat lângă tine
Să mă-nveţi jocul păgân şi pe mine.

Fii bună, lasă biata-mi fiinţă
În tristeţe şi-n umilinţă.
În genunchi îţi cerşesc, dragă fată:
Nu zdrobi inima-mi, nevinovată.

Îţi stă în putere să-nalţi rugă dreaptă
Şi să mă ridici cu răbdare treaptă cu treaptă
Până la ameţitoarea ta strălucire
De minunată floare - sfântă-n iubire.

Nu mai am cuvinte. Au secat.
Îţi vorbesc cu ochii. Numai ei n-au uitat
Cum se ţes pe fire nevăzute
În nerostire depărtările mute.

Am scris aici, bună, rea, o poezie
Şi ţi-am dat întâlnire pe hârtie:
Să ne privim ochi în ochi înc-odată,
Stăpână a mea, neschimbată.