LIPSINDU-MI

[George Ene]

LIPSINDU-MI

şi, totuşi, necuvintele mele
izvorând din furtună nerostită
corăbii vikinge negre ca timpul
sub păcura necuprinsului
din vibrarea mea nălucă
aceste cuvinte de nisip
de incendiu păgân
de pustiu lunar
sunt pentru tine
purpura gândurilor mele
în care te înveşmânt
când primăvara explodează
în mugurii născători de flori
în cascadele sângelui meu
în seismele meandrelor inimii mele
de unde-mi scapi printre degete

te caut în vise
până-mi seacă roua ochilor
ce umple spaţiul cu tine
lipsindu-mi

[Guardian|Angel]

lipsindu-mi simt cat te iubesc,
caci doar asa simt ca traiesc
   ...doar pentru tine...
lipsindu-mi , m-ai invatat sa rezist suferintei...
dar teama de a te pierde,
imi acapareaza mintea...si sufletul...
lipsindu-mi realizez, ca nu pot trai fara tine...
speranta ce mi-ai dat-o a fost in zadar...
caci te-am pierdut,
nu mi-a fost teama-n van....
lipsindu-mi ,simteam ca te pierd....si -asa a fost....
lipsindu-mi.....te-am lasat sa pleci!
si te-as lasa,de o mie de ori....
doar ca sa-mi lipsesti

[George Ene]

        Rebeckăi

Lipsindu-ne, hai să ne lăsăm păgubaşi
Că suntem amândoi ca doi mânji nărăvaşi
Şi deşi ne ţinem strâns straşnic de mână
Nici tu n-ai stăpân, nici eu n-am stăpână…

[Semiramis]

lipsindu-mi, incerc sa te caut in necuprinsul marilor pagane, sperand sa te aflu pe inserat, umbland pe urma pasilor mei, timp imbatranit pe nisip.

[un_suflet]

Lipsindu-mi...iti simt prezenta si pot trai!
Ar fi mai grav de-ai fi aici...si mi-ai lipsi!

[George Ene]

Semuiţei

Umblu şi eu după tine, mult iubită Semiramis,
Îmbrăcat ca muşchetarul ce-şi zicea, mândru, Aramis.
Timpul nostru prin pustie, timp încet, îmbătrânit
Scârţâie precum zăpada sub picioru-mi târşâit
De cât am umblat prin noapte, că prin soare mi-a fost greu
Când deasupră-mi ardea cerul cu arşiţa lui de zeu…
Tu lipsind-mi, eu lipsindu-ţi, noi mereu ne-om căuta
Până ne-om sfârşi umblarea şi viaţa ni s-o găta.
 

Sufletului

Suflete, ce plin de vrajă, treci prin templul meu pustiu,
Sunt aici şi-ţi spun că-mi place textul tău concis şi viu.
Te aştept şi altă dată, să scrii tot aşa frumos
Şi la fel de scurt - scurtisim - că e mult mai cu folos!
 

[un_suflet]

Voi fi o floare...intr-o zi!
Dar azi, traiesc, iubesc...sunt vie.
Cand va fi clipa ce-o sa fie...
Si voi fi fost...imi vei lipsi!

[George Ene]

     Sufletului

E-n tot ce spui atâta poezie
Încât parcă floare m-aş dori,
Dar neiertătoarea-ţi filosofie
Mă face să ţip: fie ce-o fi!

Azi colo: că nu vom mai fi,
Că vine "coasa", şi-o vom păţi…
Atâta timp cât încă ni-i bine
Repet într-una: fie ce-o fi!

[un_suflet]

Unde este poezie?
Nici gand de filozofie...
Inca nu vreau sa fiu...floare
Dar realitatea... doare

"Fie ce-o fi....fie ce-o fi!"
Dar spunem asta zi de zi?
Pe cand "ziua cu nebunii"?
Cand o sa spui...CE-O FI....O FI!

[George Ene]

Doamne, câte zile cu nebunii!
Ni-i martor site-ul plin cu poezii.
La ce să mai adăugăm una
Acum, când pe înalt saltă luna?

Să stăm mai bine-n cârpe, la tv
Că nebunia-ncepe repede:
Ori la cei de pe sticlă, ori cu noi -
Şi-o să uităm de tristeţi şi nevoi.

 

[alexia]

   "Ma lipsesc pe mine pentru ca imi lipsesti tu..." 

[un_suflet]

Aceea o numesti tu nebunie
Sa stai in carpe suferind de TV-manie?
Nici chiar, fara sa stai pe ganduri
Sa scrii aici cateva randuri...
Geo...te inseli amarnic!
Nebunie e ceva "napraznic"
Cand iti vine asa...de duca...DORUL...
Si-arunci pe geam televizorul...

[George Ene]

Suflete drag, prea ne socoteşti tu nişte copii:
Poezia e mai bine s-o trăieşti, nu s-o scrii,
După cum nebunia poate fi minunată în doi,
(Când îi arde dorinţa şi pe ea şi pe el, pe-amândoi!)
De ce "dor de ducă", când draga e lângă tine
Şi tu eşti bot în bot cu ea, şi vă e amândurora bine?
Tv-ul e doar un pretext, până când se ajunge în… nori
Că după aceea-l opreşti, ori mai degrabă-l ignori.
…Apropo, ceea ce-mi place mie la tine e această nebunie
Că nu te laşi deloc şi că, iată, mănânci pe pâine poezie.
 

[un_suflet]

Eu... nu prea stiu a socoti...
De-as face-o...chiar ati fi copii
Referitor la a mea ...varsta
Cand poezia... doar se gusta
Iar... "tet-a-tet" in doi de-as fi,
Nu-mi trebuie "pretext" de nebunii.
Nici vorbe, nici cadouri si nici flori,
Privindu-ne...zbura-vom printre nori.
Cum bine spui...eu nu ma las, caci..."cest-la-vie!"
Traiesc, iubesc, mi-e dor...hranindu-ma cu poezii! 

[George Ene]

Poezie - sărăcie!
Zis-a un poet odată.
Vai sărmana poezie
Cu cine e comparată!

Când n-ai bani nici de-o ţigară
Nici de dragoste nu-ţi arde:
Zi de zi, până spre seară
Poţi fi singur, dragă barde.

Cu… "Lipsindu-mi" cât ţi-e vrerea
Poţi să ţipi în gura mare.
Nimeni nu-ţi cere părerea
Şi nu-ţi dă nici de mâncare.

Câte-o doamnă frumuşică
Te-o opri la colţ de stradă.
Tu să treci. Nu-i zi nimică
Să nu cazi cu ea la sfadă.

Lumea asta chinuită
De mizerii şi tristeţe
E ca tine ticluită
În "Lipsindu-mi", nu-n ospeţe.

Că trăim vremuri cumplite.
Cu mişmaşuri de tot felul
Şi răpiri meşteşugite.
Or, cum altu-ţi este ţelul,

Tu te fă că nu-ţi prea pasă.
Stai la locul tău cuminte
Şi chiar de-ai viran pe masă,
Cu "Lipsindu-mi" dă-i 'nainte!